Revoluţia morală

Asistăm ȋn aceste zile la o scindare puternică a societăţii româneşti odată cu adoptarea de către guvern a ordonanţei de urgenţă pentru modificarea Codului Penal.

Într-o parte sunt românii care au ieşit ȋn stradă revoltaţi de dezincriminarea hoţiei din banul public şi de posibilitatea ca toţi politicienii dovediţi corupţi să scape nepedepsiţi.

De cealaltă parte a acestei ordonanţe sunt românii care au votat PSD, care consideră, la fel ca Liviu Dragnea, că dacă au câştigat alegerile sunt noii stăpâni ai României şi pot să schimbe regulile statului de drept după cum le dictează interesul personal şi de grup, fără să mai ţină cont de nimic.

În zece zile de la adoptarea ordonanţei aceasta ȋşi va produce efectele. Au trecut trei zile din cele zece şi nicio parte nu dă semne că va renunţa la opţiunea sa. Protestatarii se ȋnverşunează pe zi ce trece afişând hash tagul #Rezist, ȋn timp ce guvernul ȋşi vede ȋn continuare de treabă, ca şi când acest conflict social ar fi inexistent. În aceste condiţii, riscul de radicalizare a acestui conflict creşte cu fiecare oră care trece din cele şapte zile care au mai rămas.

Există ȋnsă şi un aspect pozitiv ȋn tot acest context negativ ȋn care a intrat zilele acestea societatea românească. După douăzeci şi opt de ani de la revoluţia din 1989 care a ȋnlocuit ȋn România un regim politic dictatorial cu unul democratic, s-a acumulat masa critică necesară declanşării unei reacţii ȋn lanţ care să implice ȋntreaga societate românescă ȋntr-o revoluţie morală care să o ridice din toate punctele de vedere la un nivel superior de civilizaţie: politică, economică şi culturală. Această masă critică sunt zecile de mii de protestatari, tineri ȋn majoritatea lor, care au ieşit ȋn stradă ȋn aceste zile ca să ȋşi apere valorile morale ameninţate de ordonanţa hoţiei de urgenţă.

Să nu furi – este un principiu moral pentru care chiar merită să lupţi cu toate mijloacele. Nu există un act mai detestabil decât furtul, pentru că sunt multe actele imorale care se reduc la furt. E vorba nu numai despre furtul convenţional de bani şi bunuri materiale, dar şi despre furtul de vieţi atunci când ucizi oameni, furtul adevărului când le spui oamenilor minciuni, furtul intelectual când te foloseşti de ideile altora fără să-i citezi. Sunt foarte multe forme de furt pe care oamenii imorali le practică fără să-i mustre conştiinţa.

De-a lungul istoriei lor societăţile umane şi-au dezvoltat diverse sisteme imunitare ȋn jurul unor principii morale care să le apere de bolile comportamentului omenesc care le puneau ȋn pericol. Una dintre aceste boli este furtul. Unul dintre sistemele imunitare este religia. Cine nu ştie că una dintre cele zece porunci ale Decalogului din Vechiul Testament este aceea care te ȋndeamnă să nu furi?! Alt sistem imunitar este justiţia. Cine nu ştie că furtul este pedepsit de lege?! Alt sistem imunitar este educaţia laică cu fundament ştiinţific. Cine n-a ȋnvăţat ȋncă din primii ani de şcoală că furtul este o faptă urâtă care nu ȋţi face cinste?!

E drept că există boli şi ale sistemului imunitar ȋnsuşi, iar religia, justiţia şi şcoala au dovedit acest lucru nu de puţine ori ȋn istorie.

Comunismul a pervertit societatea românească, confiscându-i şansa să evolueze moral. În comunism religia nu mai juca niciun rol educativ, ateismul fiind politică de stat, ȋn şcoală se punea accentul pe educaţia ideologică, nicidecum pe cea morală, iar justiţia era folosită ca instrument politic, nici nu se punea problema sa fie independentă.

După 1989 religia şi-a recăpătat statutul, ajungând materie de studiu inclusiv ȋn şcolile laice, totuşi fără să aibă un impact vizibil ȋn ȋmbunătăţirea climatului moral din societatea românească.

Justiţia a continuat să fie controlată politic mult timp, desprinderea ei de politic ȋncepând abia din anul 2007 când a intrat in Uniunea Europeană, şi asta doar datorită mecanismului de cooperare şi verificare cu care Bruxelles-ul ȋi ţine la distanţă pe politicieni.

Educaţia a fost din ce ȋn ce mai neglijată de factorul politic prin bugetele insuficiente alocate ministerului, ȋn schimb conducerile şcolilor au fost tot timpul ȋn mâinile puterii politice, directorii fiind numiţi pe criteriul apartenenţei politice de partid, nu pe cel al competenţei, cum ar fi trebuit, dacă exista interesul ca nivelul de educaţie al românilor să fie unul ridicat.

Drept consecinţă, resursa umană educată a scăzut şi România a ajuns să fie condusă, la toate nivelurile, de oameni care ȋn cea mai mare parte a lor sunt imorali şi incompetenţi.

De ce cetăţenii oneşti ai acestei ţări se tot confruntă din 1989 cu oameni de acest tip care le fură lor şi copiilor lor viitorul?

Pentru că educaţia morală ȋn România ultimilor douăzeci şi opt de ani a fost neglijată cu bună ştiinţă. Lucrurile nu mai pot să continue aşa, iar zecile de mii de români care au ieşit ȋn stradă exact pentru asta au ieşit. Să nu mai fim conduşi de oameni care nu se încurcă în detalii morale, rudimentari şi needucaţi, care nu au avut nicio problemă să se caţere pe cadavre până la funcţiile mult dorite. Oameni ca Liviu Dragnea, care nu are nicio problemă să modifice de urgenţă Codul Penal ca să scape de puşcărie odată cu toţi cei care se află ȋn situaţia lui.

Oamenii din stradă au declanşat reacţia ȋn lanţ pentru victoria revoluţiei morale ȋn România. Urmează ca ȋn zilele care vin, cât mai mulţi români care nu pot să trăiască fără principii morale, indiferent de opţiunea politică de stânga sau de dreapta pe care o au, să contribuie cu reacţia lor la acest lanţ, astfel ȋncât, după 10 februarie 2017, ȋn România să ȋnceapă Domnia moralei, nu Domnia lui Dragnea.