Poveşti de iubire din literatura universală (I).
Romanul Sense and Sensibility reuşeşte să fie deopotrivă intens şi discret. Incitant şi atractiv, acest volum, din secolul al XIX-lea, reuneşte personaje ce oferă o lecţie despre cât de elegant se poate suferi.
Viaţa a fost şi este mereu tumultoasă, iar personajele acestei cărţi sunt traversate de tot felul de stări, au trăiri profunde şi nelinişti în fiecare zi, dar… stau bine cu disperările. E greu să-ţi păstrezi integritatea şi să găseşti fericirea într-o lume sălbatică sau, mai bine zis, e foarte greu să fii echilibrat într-o lume bazată (doar) pe valori precum banul şi statutul.
Într-o societate sărăcită de valori reale, în care supremaţia banului e atotstăpânitoare, iar poziţia socială cântăreşte mult, posibilitatea de a fi fericit se reduce (doar) la abilitatea de a te schimba, de a deschide ochii şi de a nu negocia intimitatea profundă a eului cu oricine.
Personajele din romanele lui Jane Austen plâng (şi ele) din toată inima, suferă cu toată fiinţa. Numai că, citind-o pe Austen, nu te cutremuri ruseşte. Tot ceea ce la Dostoievski ar fi defulat în urlet, la Austen e doar şoptit. Tot ceea ce trebuia să aibă virulenţa grea a strigătului, aici, e pulverizat în aerul uşor al surdinei.
Se poate spune că Elinor şi colonelul Brandon ştiu să sufere, că ei suferă “cu stil”. Văzând-o pe Elinor, s-ar zice că cea mai înaltă cotă a disperărilor sale nu trece de melancolia oarecare a proastei dispoziţii, de drama “de a nu fi în formă”.
Până şi în suferinţă, simplitatea rămâne “sofisticarea extremă”.
***
Omul întreg se împlineşte în unitatea contrariilor, prin realizarea unei alinaţe fericite dintre raţiune şi simţire.
– Poveşti de iubire din literatura universală (II) –
– Poveşti de iubire din literatura universală (III) –
O ediție tipărită în Marea Britanie în anul 1880.