Se numește “orga de pisici” sau, după unii, “pianul de pisici”.
“Instrumentul muzical” consta dintr-o serie de cuști așezate una lângă alta, în care erau ținute captive pisici, alese anume în funcție de timbrul lor vocal. Coada fiecărei pisici era întinsă și prinsă sub o claviatură, astfel încât la apăsarea clapelor, cozile să fie strânse, iar pisicile să miaune (de durere, evident), la “interpretarea” partiturii.
Potrivit lui Jean-Baptiste Weckerlin, instrumentul ar fi fost văzut în funcțiune, la Bruxelles, în anul 1549, de către regele Filip al II-lea al Spaniei. Se mai spune că un astfel de instrument ar fi fost realizat prin anii 1600 de către învățatul german Athanasius Kircher pentru a trata de stres un prinț. Și că medicul german Johann Christian Reil l-ar fi folosit în mod curent pentru tratarea pacienților care aveau probleme de concentrare (potrivit acestuia, instrumentul nu avea cum să nu capteze atenția chiar și în cazul unor astfel de pacienți).
În 2010, instrumentul a fost recreat folosindu-se pisici de jucărie, la o petrecere în aer liber la care a participat prințul Charles.
(sursa: wikipedia)
