Povara înzestrării

Gifted.

Adesea, portretizarea cinematografică a unor personalități de geniu se realizează dificil. Cinemaul a demonstrat-o de nenumărate ori: Imitation Game sau The Man Who Knew Infinity. Printre atâtea scheme des uzate (biografiile cinematografice), se furișează tiptil o peliculă menită să contrazică alte convenții – faimoasele “familii fericite” din cinematografia de peste Ocean. Gifted este o dramă familială sinceră, plină de căldură.

Recompensat cu Premiul Publicului, la Festivalulu de la Deauville,  Gifted a încântat spectatorii prin  excepționala interpretare a micuței Mckenna Grace, în rolul unei fetițe excepționale.

Revenit la comedia dramatică, Marc Webb, deja propulsat sub lumina reflectoarelor datorită succesului obținut cu (500) Days of Summer. De această dată, fabula cinematografică aduce în prim-plan o copilă de șapte ani. Micuța Mary reușește la vârsta abc-ului să rezolve ecuații diferențiale. Eroina acestei povești cinematografice este o simpatică orfelină supradotată, iar cineastul începe portretizarea de la datele genetice: fetița moștenise inteligența peste medie de la mama ei (Diane fusese un geniu în științe/matematică). Marc Webb preferă să se intereseze de anturajul personajului său principal, tocmai pentru a accentua capacitățile intelectuale speciale moștenite de Mary.

O mare parte din acțiunea filmului se concentrează asupra luptei lui Frank, unchiul fetiței, pentru asigurarea unei copilării normale. De la decesul surorii sale, tânărul profesor de filosofie a fost nevoit să o crească singur pe mica Mary. Deși cvasi-absentă de pe ecran, figura Dianei influențează acțiunile tuturor personajelor reunite în această dramă familială.  Evelyn, bunica fetiței geniale, dorea să o integreze într-o școală destinată elevilor supradotați, de aceea se ajunge la un proces. Bătălia pentru minora genială lasă urme adânci și stârnește multă emoție.

Gifted

Regia: Marc Webb
Scenariul: Tom Flynn
Imaginea: Stuart Dryburgh
Decorurile: Laura Fox
Costumele: Abby O’Sullivan
Montajul: Bill Pankow
Muzica: Rob Simonsen
Distribuția:
Chris Evans – Frank Adler
Mckenna Grace – Mary Adler
Lindsay Duncan – Evelyn Adler
Jenny Slate – Bonnie Stevenson
Octavia Spencer – Roberta Taylor
Durata: 1h41

Chris Evans renunță la costumul de supererou din Captain America și ilustrează obiceiurile unui burlac nevoit să crească singur o nepoată genială, lasată în grija lui de sora sa, înainte de a se sinucide. În compania unui roșcovan motan chior, botezat Fred, cei doi își duc traiul lipsit de confort pe meleagurile însorite din Florida. Departe de luxul (britanic) bunicii materne, Mary are parte de multă veselie și libertate. Vecina lui Frank, o femeie jovială și binevoitoare (mereu perfectă Octavia Spencer), o tratează pe micuță ca pe un membru al familiei sale și îi oferă toată atenția. Acestea toate subsumează datele unei simpatice comedii, dar virajul din scenariu este susținut de șarmanta complicitate a duetului Frank (Chris Evans) & Mary (Mckenna Grace). Fetița plină de viață îi dă replicile lunganului blond ars de soare și bulversează privitorii prin fermecătoarea naturalețe. Dacă Mary reprezintă o copilă supradotată în domeniul matematicii,  Mckenna atinge cotele cele mai înalte în materie de joc actoricesc. Puștoaica e atașantă, iar Chris Evans e adorabil în postura de unchi cumsecade, dar neîndemânatic când e vorba de ceea ce înseamnă “tot ce e mai bun pentru un copil genial”. Toate aceste elemente par anume reunite pentru a oferi un spectacol de calitate. Un semnal nedeslușit avertizează, totuși, asupra dificultăților  sistemului de educație (în cazurile copiilor supradotați), dar și ale…familiei.

Sosirea bogătanei bunici elegante (Lindsay Duncan este impecabilă în această partitură, parcă anume pentru ea scrisă) scormonește printre amintirile neplăcute, departe de perfecțiunea pretinsă, a unei așa-zise familii de condiție foarte bună. Conștientă că greșise în cazul fiicei sale, Evelyn își dorește pentru nepoțica ei cele mai bune condiții de viață/studiu.  Într-o astfel de situație, se strecoară unda de maniheism: cineastul alege să ofere părții lipsite de suport financiar un avocat de culoare. Cu toate acestea, capitalul de simpatie se-ndreaptă spre zona mai puțin favorizată, succesul aparținând acestora. Doza de umor vine să amortizeze asperitățile scenariului care ilustrează plasarea (temporară) fetiței într-o familie socială. Gifted multiplică pistele scenaristice și tematice cu riscul de-a se disipa sensul, pentru a oferi un sigur punct de vedere, care să treacă de la un personaj la celălalt. În pofida lipsei de maturitate, Frank își asumase total rolul patern și o învăța cu rigurozitate pe Mary toate regulile, îndeosebi cele ale sociabilității. Conștientă de potențialul său, fetița nu aspira, la debutul filmului, decât să poată depăși limitele și lentoarea unui sistem de școlarizare pentru a grăbi învățarea.

Fimul  se bifurcă în două povești paralele care urmăresc evoluția copilei în planul procesului de adaptare, iar celălalt vizând dorința sa de emancipare (destinul său singular o impune). Marc Webb se pune în serviciul scenariului (Scenariul: Tom Flynn)și-i respectă datele, așadar regia reflectă dorințele micuței Mary, bifând și câteva convenții ale divertismentului hollywoodian (un conflict e necesar pentru amplificarea caracterelor și pentru stârnirea interesului spectatorului, la fel și idila dintre Frank și Bonnie, învățătoarea lui Mary). Spectacolul e, totuși, bine calibrat, iar dialogurile dintre Frank și Mary mențin viu interesul: Mary Adler: “What about Jesus?” Frank Adler: “Love that guy. Do what he says”. Mary Adler: “But, is he God?” Frank Adler: “I don’t know. I have an opinion. But that’s my opinion and I could be wrong. So why would I screw up yours? Use your head. But don’t be afraid to believe in things either. ”

În spatele complicatelor formule matematice, Marc Webb ne indică diversele fațade ale…geniului. Previzibilă pe alocuri, pelicula semnată de Marc Weeb nu devine vreo melodramă cusută cu ață albă, ci permite o nouă orientare în a folosi “formulele” (nu neapărat matematice). E aproape imposibil să nu te-ndrăgostești de blondina lipicioasă și de puternicul lungan surâzător și să nu suspini în fața imaginilor crepusculare de pe plaja Oceanului (Imaginea: Stuart Dryburgh) care-i surprind dialogând. Odă închinată familiei și jovialității naturale (Frank Adler: “She’s not normal, but if Einstein can ride a bike so can she.”), Gifted respiră poezia inocenței și face să tresalte inima de bucurie.

Mădălina Dumitrache

Mădălina Dumitrache Facebook | De același autor

Cultura te îmbogăţeşte, te plasează pe o anumită ierarhie valorică, cu condiţia să fie dublată de inteligenţă şi de cei şapte ani de acasă. Licenţiată în Teatrologie-Filmologie (UNATC "I.L.Caragiale, Bucureşti) şi Pedagogie (Univ. Buc.), mă simt aproape de cei "săraci în arginţi, dar bogaţi în iluzii" ştiind că cea mai subtilă şi solidă formă de supravieţuire este CULTURA.

Recomandări

Adaugă comentariu