“Teatrul de sufragerie” este la îndemână oricui: rețeta care a funcționat timp de patru ani a fost dezvăluită.
Pentru cei care și-au dorit vreodată să ajungă la lorgean theater și au rămas pe dinafară, pentru curioșii care vor să afle care sunt mecanismele teatrului domestic sau pentru cei care deja au luat parte la spectacolele din str. Șipotul Fântânilor și vor să capete o înțelegere științifică a ceea ce au experimentat acolo, toți aceștia au la dispoziție cartea Teatrul din sufragerie. Autorul Jean-Lorin Sterian este managerul teatrului, proprietarul apartament și, uneori, performer artist în spectacole.
Cartea povestește dedesubturile teatrului de sufragerie, concentrându-se asupra primei piesei Home Alone devenită, de altfel, și emblema lorgean theater. Dincolo de a fi o simplă narațiune a celor patru ani de existență a teatrului, cartea reprezintă lucrarea de dizertație a scriitorului Jean-Lorin Sterian pentru Masterul de Antropologie din cadrul Școlii Naționale de Științe Politice și Adminstrative.
În urmă cu patru ani, Lorin a decis să experimenteze și să cerceteze ideea tezei de dizertație și anume ce se întâmplă cu semnificațiile spațiului domestic atunci când acesta se suprapune cu spațiul public. Astfel, periodic garsoniera sa s-a transformat într-un teatru. Grupuri de maxim 22 de persoane veneau să vadă spectacole, unele bazate foarte mult pe improvizația, iar altele montate special pentru acel loc. Lipsa de informații concrete despre evenimentele din cei 32 de metri pătrați, promovarea word of mouth și sloganul “Poate vei fi invitat!” au funcționat ca un teaser, care a poziționat teatrul ca “un mister urban”. Spectatorului i se comunică “faptul că este invitat. E anunțat că în loc de bilet va trebuie să aducă un obiect relaționat cu tema spectacolului (singurătate, verișoară, cadou de tăierea moțului, 22 decembrie, etc.)… I se subliniază faptul că dacă nu are cum să ajungă trebuie să anunțe din timp pentru a fi înlocuit și dacă nu va face asta nu va mai fi invitat niciodată.”(p.23) Instituționalizare spectacolelor ca o formă dramaturgică specifică sub numele de „teatru de sufragerie” s-a conturat mai târziu, după ce a devenit “un fenomen cultural underground destul de popular în special în mediul hipsterilor/urbani” și mai ales după ce autorul-manager a consultat cronicile de presă. În străinătate, în Franța se mai joacă ceva similar.
Cu toate că lucrarea respectă cerințele academice, cartea este scrisă într-un limbaj prietenos dintr-o perspectivă autobiografică. Autorul etnografiază propriul apartament și interacțiunile dintre public-performeri, organizator-performeri și organizator-performer sau ritualurilor la care spectatorii și artiștii sunt supuși. La sfârșitul cărții ca “într-o expoziție” sunt prezentate obiectele și poveștile aduse de cei “aleși” ca taxa de intrare. Scrierea lucrării a întâmpinat și dificultăți datorită familiarității față de terenul cercetat, un fapt des întâlnit în rândul cercetărilor antropologice. Pentru a redacta și a trage concluzii despre cele observate a fost necesară distanțarea autorului față de propria locuință. “Am devenit informator în propria poveste, eliminând aspectul de “exploatare” și mutându-l pe propria persoană, poate cu prețul unor momente de dezechilibru interior” (p. 41). Cartea prezintă și opiniile a celor care au făcut parte din audiență la diferite spectacole sub formă de mărturii adunate de pe bloguri.
În concluzie, “ceea ce poate aduce acest tip de teatru poate fi o re-vrăjire a spațiului domestic, care devine locul unor eveniment cu caracter liminoid, în care oameni străini sau care se cunosc foarte puțin, cum ar fi locuitorii unui bloc, poți deveni o comunitas, cu potențial de comunitate.” (p. 49)
Lansarea cărții a fost lipsită de peripeții, chiar dacă evenimentul a avut loc marți 13 noiembrie. Cartea se găsește în librării, dar poate fi comandată și online.
Sterian, Jean-Lorin (2012). Teatru de sufragerie. București: Graphis 122.
