Se numeşte Teodora. Are frumuseţea tinereţii şi inocenţa unei iubiri. Da, Teodora iubeşte. Dar iubeşte fără dorinţă şi fără de păcat!
Păcătoasa Teodora este un documentar coproducţie România – Franţa, realizat la Mânăstirea Văratec în regia Ancăi Hirţe. Regizoarea a debutat în cinematografie în 1994, cu scurtmetrajul Venus, urmat de Dali şi Dali (1996). În 1998 realizează împreună cu Jean Lefaux documentarul De la chute despre efectele violenţei asupra spritului şi corpului în România anilor `50, apoi Voyage dans l’irréalité immédiate (2004), un documentar despre starea României, despre mentalităţi, clişee şi anti-clişee, dorinţa de a schimba şi neputinţa de a o face. În 2008, a realizat documentarul Je dors mais mon cœur veille (2008), selecţionat la Caméra des Champs, Ville-sur-Yron, 2008 şi la Festivalul Traces de Vie, Clermont Ferrand, 2008.
[citat]Dar pentru societatea noastră preocupată atât de “a avea”, “a poseda”, cu personaje dominate de ambiţie şi frustări, povestea Teodorei şi a măicuţelor din mânăstire poate părea desuetă. Căci cum am putea înţelege vieţile mireselor lui Isus, lipsite de lucrurile ce nouă ne încântă viaţa?[/citat]
“Păcătoasa Teodora” prezintă, cu obiectivitate laică şi umilinţă creştină, pregătirea şi ritualul de nuntire al tinerei fete cu Domnul.
Lumea prezentată de regizoarea Anca Hirţe este curată, aproape copilărească: peisajele de la Mânăstirea Văratec sunt de o frumuseţe tulburătoare, iar viaţa măicuţelor lină. E o lume a bucuriei şi aprecierii pentru lucruri ce pot părea mici, precum un fulg de nea sau primele fructe coapte din grădina Mânăstirii. Unele cadre sau momente ale documentarului surprind pentru ochii noştri profani, Edenul în simplitatea şi puritatea sa.
Ritualul prin care Teodora intră în rândul măicilor la Mânăstirea Văratec este deosebit de emoţionant. Regizoarea reuşeşte prin prin cadrele alese şi efectele de montaj să includă spectatorul în acest ritual. Deşi în sală, eşti mai aproape de Teodora şi-i înţelegi emoţia.
“Păcătoasa Teodora” a obţinut premiul Astra Film, (Competiţia România -Festivalul de Film Astra, Sibiu, 2011) şi a fost nominalizat la Premiile GOPO 2012, secţiunea cel mai bun documentar. În luna mai 2012, “Păcătoasa Teodora” poate fi vizionat la cea de-a XVI-a ediţie a Festivalului Filmului European la Bucureşti (3 – 13 mai), Braşov (10 – 13 mai), Timişoara (17 – 20 mai), Tîrgu-Mureş (17 – 20 mai) şi Iaşi (24 – 27 mai).
“Filmul Ancăi Hirte este tulburător. Aş avertiza însă cititorul să nu treacă peste faptul că impresiile şi părerea mea sînt subiective. Foarte subiective. De aceea, dintru început, aş spune că am simţit nevoia să văd filmul de două ori, oscilînd între a mă lăsa subjugată fie de conţinutul lui, fie de imaginile nemăsurat de frumoase ale lui. Este, fără îndoială, un documentar foarte artistic.” (Aurora Liiceanu, Dilema Veche)
“Păcătoasa Teodora” nu este un film trist şi nici un documentar sobru. Este povestea unei bucurii, pe care lumea din afara sălii de cinema nu ştie (încă) să o cuprindă.
Oribil! Asta e tot ce pot spune. N-am vazut ceva mai groaznic in ultima vreme. Atata indobitocire in numele lui Hristos, nu credeam ca exista. Le vedeam acolo ca niste morti umblande, imbracate in hainele alea negre , dar nu aveam habar ca sunt atat de proaste si de lase. Cine alege aceasta cale? De ce nu sunt langa un copil pe care sa-l mangaie, asa cu un sot imperfect, alcoolic si violent, motivul retragerii lor la manastire, din cate am citit din prezentarea “filmului”, de ce nu au curajul sa incerce macar sa lupte pentru viata lor? De ce retragerea intr-un loc unde sa nu aiba grija zilei de maine, grija pe care o au toate femeile curajoasse care muncesc, se marita, au copii , se gandesc la viitorul lor, se sstraduie sa ii educe?! Si de ce ritualurile alea prostesti cu foarfecul…da-mi foarfecul de trei ori, taiatul parului…nu, e maxim, n-am crezut ca exista la noi asa ceva.! Datorita acestui film n-o sa mai pot vedea cu ochi buni niodata o manastire sau ceea ce e dincolo de ochii nostri in aceste locuri. Felicitari! Pe mine m-ati convins: religia e facuta sa tina in frau prostimea!
Orice forma de arta incearca sa comunice idei, impresii ale realizatorului ei (pictor, scriitor, in acest cas- regizor..) Si nu toti avem aceleasi pareri sau traim aceleasi impresii! 😉
Imi pare rau ca nu ti-a placut filmul, dar chiar “oribil” nu crezi ca e cam mult spus…? In fond e un documentar, prezinta starile de fapt intr-o maniera artistica, ce-i drept. Dar aceste stari de fapt au justificare si logica pentru actori (adica pentru maicile de la manastire). E doar o alta lume, cu legile, obiceiurile si trairile ei…
Buna! Scuze deranjul:) Am o intrebareeee: de ceva vreme tot caut filmul acesta pe internet, desigur, n-am dar de el inca. Chiar sunt curioasa sa-l vad. Aveti idee unde as putea sa-l gasesc??
Multumesc frumos!
Pana in acest moment, filmul a fost prezentat la diverse festivaluri si proiectii, dar…am inteles ca din mai, filmul va fi disponibil si pe DVD.
Revin cu detalii! 🙂
Mi-a placut foarte mult! L-am revazut de vreo 4 ori.Ce delicatate,ce supunere..,ce infranare,cata iubire,cata liniste.Mi-a facut pofta si mie.
Un film foarte bun!Doar cine nu merge la biserica,nu citeste sfintele scripturi si nu a avut macar o data-n viata ocazia sa vorbeasca cu slujitorii unei manastiri nu intelege acest film.Prefer sa-l vizionez de o suta de ori in locul unui film care te afecteaza emotional in sens negativ(violenta,sex,…,actiuni diavolesti) si care nu face altceva decat sa-ti tulbure mintea si sufletul.Felicitari!