Cum au căzut bărbații în plasa propriei suficiențe. Spre binele nostru, al tuturor.
Octombrie 1847. Decanul Facultății de Medicină Geneva din New York are o teribilă dilemă: o femeie și-a depus dosarul pentru a se înscrie la cursuri. Sigur, acum nu ni se pare nimic deosebit, doar că, în acea vreme, femeile erau considerate inferioare ca intelect bărbaților. Elizabeth Blackwell, pe atunci în vârstă de 26 de ani, încercare să se înscrie la alte 12 școli de medicină din Philadelphia. Însă toate o respinseseră, motivând aceeași inferioritate intelectuală și sfătuind-o ca, dacă ține morțiș să urmeze Medicina, să meargă la Paris. Sau să deghizeze în bărbat (în fond, zic unii, în Germania existase deja un precedent: Margaret Ann Bulkley).
Cum decanul a dorit să arate că este progresist, nu a refuzat-o fățiș pe Elizabeth, ci i-a impus o condiție care să nu poată fi trecută: a supus cererea sa votului studenților și, în cazul în care va fi înregistrat fie și un singur vot împotrivă, candidatura îi va fi respinsă. Când au văzut ce trebuie să voteze, studenților li s-a părut atât de hilară și imposibilă ideea încât au fost siguri că este vorba de o glumă a decanului. Așa că toți cei 150 de băieți care studiau medicina au căzut de acord să se prindă în jocul decanului. Și au votat “da”.
Și astfel Elizabeth Blackwell – care se decisese să urmeze medicina și pentru că, la acea vreme, “female doctors” erau numiți doar medicii care se ocupau de avorturi (fapt ce i s-a părut degradant) – a fost admisă, iar în aprilie 1849 a devenit prima femeie din SUA care a absolvit o facultate de medicină, netezind astfel drumul studentelor care au urmat.
Maria Cuţarida-Crătunescu, prima femeie medic din România
Maria Cuțarida Crătunescu s-a născut pe 10 februarie 1857, în Călărași. Și-a făcut studiile liceale la Școala Centrală din București și apoi la Zürich. Tot la Zürich, în anul 1877, s-a înscris la Facultatea de Medicină. La puțin timp s-a transferat la Universitatea din Montpellier, unde şi-a susținut teza de licență. A făcut stagiul de spital și de pregătire pentru doctorat la Paris, iar în 1884 a devenit doctor în medicină.
S-a întors în țară în toamna aceluiași an și a trecut cu magna cum laude examenul de echivalare a diplomei din străinătate, examen necesar pentru a obține dreptul de liberă practică. Și-a deschis o clinică particulară, însă, cum pacienții erau reticenți, a făcut și cerere către Spitalul Brâncovenesc pentru un post de medic secundar la secția “Boli ale Femeilor” (teza lucrării sale de doctorat a fost despre cancerul uterin).
A fost respinsă fără vreo explicație, oferindu-i-se un post de profesoară de igienă. În 1885 a reușit să ocupe un post de medic secundar la Spitalul Filantropia din București, unde acorda consultații gratuite. În 1886 a devenit șef al catedrei de igienă de la Azilul “Elena Doamna”, iar din 1891 al secției de ginecologie de la Filantropia. În 1894, însă, profilul secției unde lucra a fost schimbat din ginecologie în chirurgie ginecologică, Maria Cuțarida-Crătunescu fiind nevoită să își dea demisia.
Maria Cuțarida-Crătunescu a înființat Societatea Maternă (1897) și a organizat prima creșă de fabrică (1899).
