Opt tipuri de bărbați de care nu am nevoie lângă mine

Iubirea construiește cel mai trainic castel din lume…

Să vorbim despre relații. Relații de orice fel, dar, mai ales, despre relații de o viață. Relații care pe noi, ca femei, ne învață să ne apreciem, să ne respectăm, să ne cunoaștem. Relații unde avem ce învăța în reciprocitate și unde avem ce adăuga și primi. Relații care ne dau un parfum aparte, care ne completează până în suflet și cu care suntem mândre nu doar de mână, ci în inimă, în viață și în toți atomii noștri de ființe umane.

Sunt mulți bărbați care mă consideră inaccesibilă, inabordabilă, intangibilă. E bine. Pentru că sunt. Sunt astfel pentru toți bărbații care nu știu să ajungă la mintea, sensibilitatea și sufletul unei femei. Nu am nevoie alături de mine de bărbați superficiali, care la prima adiere de vânt mă vor lăsa baltă și nu vor ști să rămână. Am o datorie pentru mine, ca femeie și mamă. Am o prioritate. Siguranța mea și a familiei mele, chiar dacă nu e numeroasă și nu este ca alte familii. Noi suntem două fete, un cățel și o pisică. Până când se va găsi cineva să ne demonstreze că și el se poate integra perfect, pentru tot restul vieții, alături de noi. Până atunci, ne avem pe noi. Și ne este perfect așa. Una dintre regulile mele peste care niciodată nu am să trec este să nu fiu sau să nu devin opțiunea nimănui!

Nu am nevoie alături de mine de bărbați imaturi, care nu știu cum să se comporte cu o femeie, care se bazează pentru a cuceri doar pe sexualitate și fizic. Este foarte bine când un bărbat este sigur pe el, dar este și mai bine dacă îmbină aceste calități cu spontaneitatea, inteligența, sclipirea, loialitatea și respectul față de persoana de lângă el, indiferent cine ar fi aceasta și în ce grad de apropiere. Un bărbat care știe să respecte este un bărbat educat!

Nu am nevoie alături de mine de bărbați imaturi emoțional care nu știu ce vor cu adevărat de la ei, de la viață, de la femeia de alături. Care sunt întotdeauna în tatonarea terenului din cauza propriei nesiguranțe și instabilități. Un bărbat trebuie să știe să fie baza, fundația unei relații alături de femeie. Dacă fundația se construiește cu fisuri, se va dărâma! O femeie are nevoie de stabilitate, siguranță și echilibru!

Nu am nevoie alături de mine de bărbați care îmi invadează sufletul, viața, spațiul intim și personal, iar asta li se pare fi necesitatea unei schimbări. A mea. Dar la ce naiba mai ești lângă mine dacă nu mă placi exact așa cum sunt?! Ți-am pus pistolul la tâmplă să mă alegi pe mine și fix relația asta? Nu mă schimb, pentru că asta sunt eu și nu voi fi niciodată altcineva numai pentru ca tu să te simți bine și fericit modelându-ți propria fantezie și minciună.

Nu am nevoie alături de mine de bărbați care să îmi spună ce simt, ce îmi doresc, ce e mai bine pentru mine. Ce prostie e asta? Eu am vârsta și maturitatea necesară să fi învățat deja tot ce era de învățat despre mine. Bune și rele. Complexe și atuuri. Mă știu până în cel mai ascuns colț al ființei mele. Eu nu îmi construiesc secrete. Nu am secrete față de mine. Nu am nevoie de psihologi ipocriți alături care, alegând situațiile favorizante lor, să îmi spună mie că asta se întâmplă de fapt spre binele meu. Măi să fie! Se întâmplă pentru că sunt ei prea lași să își asume și e mai ușor să lase uși deschise când vor fi să vrea să se întoarcă. Doar că ei nu mă știu. Eu nu sunt gară pentru răniții în aripă. Sunt pentru oamenii frumoși, care știu ce înseamnă prietenia. Restul? Au plecat? Duși să fie!

Nu am nevoie alături de mine de bărbați care să vină și să mă învețe cum să îmi cresc copilul, la ce oră să îl culc, asta după ce am făcut acest lucru singură timp de 8 ani, iar copilul meu este fericit, vesel, sănătos, sclipitor în toate și impecabil educat. Cu atât mai mult nu am nevoie să vii și să îmi spui să îmi leg câinele și să scot pisica afară din casă deoarece acolo este locul animalelor, nu să fie iubite, alintate, pupate și ocrotite. Serios? Locul animalelor e afară? Atunci de ce nu ieși tu primul? Nu de alta, dar asta demonstrezi că ești prin lipsa de afecțiune, respect, înțelegere și umanitate! Eu am avut aceste suflete alături de mine cu mult înainte ca tu să intri în viața mea. Pentru mine ele nu au fost și nu sunt animale. Sunt membri ai familiei. Sunt parte din viața, sufletul și familia mea! Ai știut! De ce ai mai venit dacă nu îți place viața mea, copila mea, cățelul și pisica mea? Asta e! Viața mea nu e semafor să se schimbe după toanele fiecărui om care intră în ea! Pentru mine? Patetic! Eu nu sunt duplicitară! Nu mă dezbrac de viața mea, de principiile mele, numai pentru că tu ești bun în pat. Sau crezi că ești. Tăvăleala nu înseamnă nimic dacă nu îmi atingi sufletul și faci pe autoritarul și atotștiutorul cu mine! Prefer să dorm singură în acest caz. Și liniștită psihic, moral și sufletește!

Nu am nevoie în viața mea de un bărbat care ar considera că îmi face o favoare aducând bani în casă. Și eu îi aduc. I-am adus de când mă știu singură, pe puterile mele și am făcut față ca mamă și tată. Deci mă descurc, pot, sunt capabilă! Am mâini, creier, intuiție. Nu am nevoie de un bărbat să mă întrețină sau să creadă că o face. Am nevoie de el pentru că vrea să fie și este cu tot ce este el, nu deoarece prezența lui îmi face o favoare. Fugi de aici! Mi-e bine și numai cu prezența mea. E o favoare destul de mare din partea vieții că m-a ajutat să fiu cine sunt și să am bucuria și privilegiul de a mă bucura de mine exact așa cum sunt! Eu însămi!

Nu aș vrea și nu voi avea niciodată alături de mine un bărbat care consideră iubirea, loialitatea, fidelitatea și manifestarea acestora drept slăbiciune! Iubirea construiește cel mai trainic castel din lume. Cel care se construiește de la interior către exterior și se zidește prin cele mai solide ingrediente astfel. Iubirea este cea care ne rămâne când noi devenim bolnavi, bătrâni, singuri. Și ne dă putere! Să ne revenim, să revenim, să ne vindecăm. Ea ne modelează ca relație, oameni, suflet. Ne cizelează și ne face să ne dorim să fim mereu mai buni, mai frumoși. Iubirea este cetatea care deși își deschide porțile să te închidă înăuntru, nu o face pentru a-ți leza libertatea, pentru a te îngrădi ci pentru a te proteja, vindeca, iubi, pentru a-ți dărui, pentru a te redărui ție, pentru a fi liber. Porțile sunt deschise mereu! Ăsta e de fapt secretul iubirii: te lasă liber mereu! Este o libertate în care două suflete cred și știu că pot crede, deoarece iubirea nu rănește!

Nu îmi doresc niciodată alături de mine un bărbat care să îmi rămână din considerente religioase sau morale. Vreau să se înțeleagă bine! Nu am nevoie de tine ca bărbat să mă iubești numai pentru că mi-ai jurat iubire în fața unui altar și pentru că nu dă bine în societate dacă pleci. Din contră! Vreau să mă săruți pe frunte și să mergi să îți cauți fericirea. Și să mă lași și pe mine să o găsesc când voi fi pregătită să cred în ea din nou.

Bărbatul care va fi alături de mine va fi pentru că orice alte variante i s-ar deschide, propune el nu și le dorește, deoarece el dintre toate femeile, situațiile, sufletele, relațiile din lume, mă vrea pe mine și ceea ce avem noi! Bărbatul care îmi va fi alături va fi doar pentru că așa simte el!

Cam asta ar fi cu relațiile. Exact ca și cele descrise mai sus sunt și prieteniile. Relațiile de colegialitate. Nimeni nu își dorește alături oameni superficiali, oameni care cred că le știu pe toate, inclusiv ce e mai bine pentru tine, oameni care te vor, dar îți pun condiții, oameni care se cred superiori numai pentru că sunt frumoși, bogați, etc, oameni care vor să fie respectați, dar nu respectă, oameni slabi, oameni needucați, oameni reci, oameni care te tratează ca pe o statuie când le ești alături și nu comunică nimic cu tine, oameni care nu dăruiesc nimic și de la care nu ai ce învăța. Există excepții. Toți putem fi uneori astfel de oameni, dar niciodată nu trebuie să lăsăm aceste atitudini să ne caracterizeze.

Când avem pretenția unei relații trebuie să știm exact ce oferim, cine suntem și ce ne dorim, nu să așteptăm mereu de la celălalt!

Ca să iubești trebuie să fii un om puternic, echilibrat și să înveți despre tine că vei face parte din construcția unei vieți, apoi a unor generații care se bazează pe fiecare celulă a sufletului și ființei tale și care nu se îndoiesc niciodată că nu te vei rupe! Nici când tu nu vei mai fi!

tipare-dragoste

Ramona Sandrina

Ramona Sandrina Blog | Facebook | De același autor

Unii cântă, alţii dansează step, iar eu scriu. Asta iubesc să fac. Textele mele sunt pentru toţi, dar asta nu înseamnă că toţi se vor regăsi în ele. La urma urmei, ele sunt ceva mai mult decât personal. Sunt carne din carnea gândurilor mele. Sânge din sângele sufletului meu. Spicuiri. Flash-uri. Emoţii, Fluturi. Zboruri. Căderi. Le-am adunat în cuvinte şi le-am dăruit.

Recomandări

Adaugă comentariu