Nu există pe lume oameni lipsiți de greșeli, de slăbiciuni. În schimb, există mult orgoliu, nepăsare, ură, prejudecăți, judecători.
Sunt momente în viață, când omul își poate pierde sensul, și începe să simtă viața ca pe un cuțit care i-a provocat o hemoragie și pe care nu e dispus să o oprească sau chiar nu știe cum să o oprească.
În astfel de momente, omul are nevoie de sprijin, de înțelegere, de căldură, are nevoie să creadă în ceva, să găsească un izvor de unde să își ia putere pentru a putea merge mai departe. Și cel mai important: să nu se oprească. Să îl caute și să creadă că îl va găsi, pentru că doar crezând mișcarea devine posibilă.
Trăim având alături întunericul și lumina. Întunericul va încerca să umple tot mai multe spații semănând îndoială, neîncredere, slăbiciune, dar, doar de noi depinde dacă îl vom lăsa să ne umple spațiile. Indiferent de cât întuneric ar fi în noi, pentru a se face lumina nu e nevoie decât de o scânteie. Să nu uităm niciodată!
Iar omul are dreptul să plângă, să urle, să alerge, să rupă, să dărâme, dar nu are dreptul să se subestimeze, să se compare, să se rănească. Nu are dreptul să părăsească drumul pentru că acesta îl va aștepta. În lipsa lui, el se va umple de buruieni care își vor înfinge tot mai adânc rădăcinile, astfel încât, parcurgerea lui va cere poate mai mult timp, mai multă muncă și răbdare.
Oamenii nu înțeleg și nu vor înțelege nimic din viata noastră, dar, oare ar putea să o facă atât timp cât nici noi nu înțelegem multe din drumul nostru?. Oamenii vor raporta totul la cele auzite, la întâmplările și experiențele personale, dar nimic nu se aseamănă și nu poate fi raportat pe scară largă. Și așa cum spunea și Hrisostom Filipescu: “Să nu-ți pese niciodată de ce cred alții! Viața este ca o carte închisă din care ei văd doar titlul. Adevărul îl cunoști doar tu!”
Iar Viața este despre a găsi lucruri care să te împlinească, e despre a-ți găsi darul cu care ai fost înzestrat și de a te bucura de el împreună cu cei care vor păși alături de tine.
Și de asemenea, este un moment în viață, când trebuie să te accepți așa cum ești – predispus la a greși, doritor de a învăța – și să mergi mai departe.
