“Mulți mă întreabă de Angelina Jolie. Am cunoscut-o personal, dar am și uitat-o.”

Ion Bârlădeanu: visul și coșmarul vieții de artist.

Ion Bârlădeanu și-a trăit cea mai mare parte a vieții printre gunoaie. Astăzi, este cunoscut pe plan internațional și considerat de către unii drept singurul reprezentant autentic al pop-art-ului românesc.

Cei mai mulți români îl știu de la televizor, din filmul Lumea Văzută de Ion B, însă cei mai mulți nu și-au dat seama că filmul este un documentar. Așa că au trecut peste povestea lui cu telecomanda în mână. Ca peste orice alt personaj.

“Eu am șapte clase… Astea-s toate studiile mele superioare.”

Ion Bârlădeanu are doar șapte clase primare și doi ani de studii la Școala populară de arte. La 20 de ani a plecat din satul natal (Zapodeni, județul Vaslui) și a venit la București. “Am făcut toate muncile scârboase de pe fața pământului: am fost gropar la cimitir, am fost paznic la Casa Poporului, am fost tăietor la gater, am sculptat în lemn, în marmură…”

După 1989 nu s-a mai angajat niciunde. Și-a câștigat banii necesari traiului din reciclarea sticlelor și din mila locatorilor unui bloc de pe Calea Moșilor în a cărui ghenă își ducea traiul și unde, din revistele aruncate de alții, continua să-și realizeze colajele.

“Eu am vreo trei sute de kilograme numai de poze tocate. La început nu știam să fac dintr-astea. Acum mă joc. Într-o lună pot face 100 de lucrări. Durează decupajul. Eu cât stau de vorbă, pot să tai 20 de poze. Nici nu ai timp să observi. E o arta abstractă cu totul aparate.”

În 2008, la vârsta de 62 de ani, a fost descoperit de către proprietarul unei galerii de artă. În același an a avut prima sa expoziție. În București. În 2009 a expus la Basel și Londra, iar în 2010 la Paris (unde lucrările sale au fost expuse alături de lucrări ale unor artiști ca Andy Warhol și Marcel Duchamp).

“Eu sunt mare cineast.”

Ion Bârlădeanu își compune colajele asemeni unui film. Pentru că, așa cum spune Dan Popescu, galeristul său, “el a vrut să fie regizor de film, dar nu a putut să își permită așa că și-a folosit toți actorii și a făcut filmele lui gratis.” Și așa este se explică și faptul că, în februarie 2010, când, aflându-se la Paris, a avut ocazia de a o întâlni pe Angelina Jolie și a lua cina cu ea în Turnul Eiffel, asta i-a spus: că este cel mai mare regizor din România.

“Mulți mă întreabă de Angelina Jolie. Am cunoscut-o personal, dar am și uitat-o. (…)Eu sunt mare cineast. Când am fost la Paris, am vrut să stau de vorbă cu Alain Delon, dar nu l-am găsit. M-am întâlnit cu Doamna Angelina Jolie. E o femeie simpatică în realitate. Pentru mine este o fată de treabă. Mă iubește.”

De pe Turnul Eiffel se vede paradisul

Nu a fost impresionat de Angelina Jolie – care, după cum a declarat în presa franceză, i s-a părut mai degrabă o “dublură” – însă a fost cu adevărat de Turnul Eiffel. “Poate pentru că-l avea deja, în miniatură și șchiop de un picior, strâns de prin gunoaie. Nea Ion s-a urcat în turnul Eiffel și aici a avut sentimentul că a văzut paradisul”, își amintește Dan Popescu.

Așa cum nu avea să fie impresionat nici de industria cinematografică în culisele căreia l-a lăsat să tragă cu ochiul, tot la Paris, regizorul Alexander Nanau: “Prea multă tehnică, prea multă iluzie”.

O industrie ale cărei binecuvântări avea să le simtă în mod direct: după succesului filmului “Lumea Văzută de Ion B” (care, între altele, a primit și un premiu Emmy), Ion Bârlădeanu și-a cumpărat o bicicletă. Iar acesta este, probabil, cel mai bun final pentru acest articol.

Sorin Tudor

Sorin Tudor Blog | De același autor

Uneori, prin ochii mei, internetul se vede altfel. “Contentul” se numeste simplu, “continut”, iar “user generated” capata vagi conotatii pleonastice de vreme ce El, Userul, nu are incotro: trebuie sa-si fie Creator al propriei Vieti. Poate ca, intr-o zi, vom ajunge sa ne cunoastem mai bine.

Recomandări

2 comentarii

  1. superb articolul, remarcabila poveste. Felicitari!

  2. Cezara Ciobotaru

    L-am cunoscut pe domnul Bârlădeanu într-o seară, în parcul de lângă Biblioteca Centrală Universitară. Avea la el albumele cu colaje, am stat de vorbă și ne-a împărtășit povești din trecut. Un om de o simplitate remarcabilă și cu o minte încă ageră.

Adaugă comentariu