Puteți susține WebCultura, cu ce sumă doriți, prin intermediul butonului PayPal de mai jos. Mulțumim!
O recunoașteți?
“Fiică de arendaș, de negustoraș, de funcționăraș, de avocățel, de ofițeraș, de popă – să fi fost papa bulgăroi, sârbotei sau grecotei – moftangioaica este româncă și prin urmare nobila, et par conséquent nu poate suferi mojicimea.
(…)Moftangioaica română vorbește românește numai avec les domestiques, încolo franțuzește – acu ia lecții de limba engleză. În fiecare zi, moftangioaica răstoarnă prăvălii întregi, de la raftul de sus până la cel de jos, căutând eșantioane și negăsind, malheureusement, niciodată ce-i trebuie. Bogată ca şi săracă, adeseori i se-ntâmplă din distracţie, când se uită negustorul în altă parte, să-i scape ceva în manşon sau sub rotondă. Moftangioaica îşi opreşte totdeuna cupeul d-a curmezişul stradei. Pentru dânsa sunt numai două oraşe în care poate trăi cineva: Paris et Bukarest!
Dânsa are unul sau mai multi adoratori, nu de plăcere sau de pasiune, ci de datorie: o femeie de așa înaltă extracțiune trebuie să aibă un suivez-moi.”
Ion Luca Caragiale,
Moftangii, Rromânca (1893)
Grafică de Nata Metlukh.
