Micul geniu de origine romana

La doar doi ani și nouă luni a devenit membru al organizației care reunește cei mai inteligenți oameni din lume.

Micuțul se numește Anthony Popa Urria, este canadian de origine română, are un coeficient de inteligență de 154 și este cel mai tânăr canadian primit vreodată în Mensa, o organizație care reunește oamenii cu cel mai mare IQ din lume. Coeficientul de inteligenţă mediu al unui adult se situează în jurul valorii de 100, iar al unei persoane considerate inteligente este de 130. În Mensa sunt acceptaţi, de regulă, persoanele al căror coeficient de inteligenţă depăşeşte 135.

La mai puțin de trei ani împliniți, Anthony Popa vorbea deja în trei limbi “engleză, franceză şi ceva română” și, între altele, putea spune alfabetul invers, putea citi propoziții întregi din cărți pe care le vedea pentru prima dată, ştia să şi scrie câteva cuvinte, putea număra până la 1.000, ştia toate planetele din sistemul solar, cunoaştea capitalele celor mai multe ţări de pe glob și putea rezolva un puzzle complex de 70 de piese.

Sorin Tudor

Sorin Tudor Blog | De același autor

Uneori, prin ochii mei, internetul se vede altfel. “Contentul” se numeste simplu, “continut”, iar “user generated” capata vagi conotatii pleonastice de vreme ce El, Userul, nu are incotro: trebuie sa-si fie Creator al propriei Vieti. Poate ca, intr-o zi, vom ajunge sa ne cunoastem mai bine.

Recomandări

2 comentarii

  1. Buna ziua. Am si eu unul acasa. Inca nu a implinit doi ani. Unde sa il testez? In Romania, MENSA aceasta nu se ocupa de pici.

    1. Doina

      La noi,oamenii maturi,inteligenti,intelectuali si cu posibilitati materiale nu se preocupa sa investeasca (macar timp!)in dezvoltarea copiilor dotati. Desi pornim in viata cam cu acelasi potential, lumea are treburi mult mai importante de rezolvat:”Catelus cu parul cret/FURA rata…”, “painea noastra cea de toate zilele”, “politica globala” si chiar “salvarea Terrei!!!”.In general, educatia dar si o mare parte din instruire raman in sarcina parintilor. Personal, as vrea sa stiu opiniile unor specialisti (nu doar psihologi de opereta),cat conteaza pentru un copil presiunea informatiilor venite in avalansa, pe termen lung.Cat trebuie sa insistam si unde ar fi normal sa ne oprim.Copilaria are rostul ei si cu toate ca am trecut toti prin acei ani , nu ne amintim cum arata timpul liber al unui copil in universul lui sau impreuna cu familia . Cum definim profilul unui adult care a crescut in armonie(asta insemnand o atmosfera calma si generoasa,un drum clar prin perioada de invatamant si sanse corecte de afirmare in orice moment)? Ce si cat ar fi necesar sa primeasca un tanar pentru ca el si acea generatie sa evolueze din punct de vedere uman, nu doar tehnologic (asa cum ne laudam!)?

Adaugă comentariu