Despre tiparele masculinității și feminității. Și despre spațiul dintre ele.
Trăim o perioadă în care masculin și feminin au devenit termeni relativi. Și, pe măsură ce se golesc de conținut social, nu mai știm dacă este bine cum îi folosim, dacă (mai) este bine să îi folosim și dacă mai este corect să îi folosim. O perioadă în care sexualitatea invadează vulgarizatul (vulgarizantul?) spațiu public, iar intimitatea devine, tot mai mult, un arhaism lipsit de sens. O perioadă în care firescul a fost înlocuit de normal (dacă veți privi retrospectiv veți vedea că există o semnificativă diferență), iar normalul este lipsit de repere. O perioadă în care, chiar prin încercarea noastră de a gândi în afara tiparelor, cădem cu toții într-un tipar sau altul, într-un păcat sau altul.
Ceea ce vă propun să priviți în continuare este primul scurtmetraj realizat de Ruby Rose – actriță, cântăreață, fotomodel, vedetă de televiziune. Un scurtmetraj provocator (poate ofensator pentru unii), despre tipare.
“Trăim într-o lume cel puțin ciudată: bărbații devin, pe zi ce trece, mai efeminați și femeile preiau atribuții masculine“, spunea Vladimir Stoicescu în Polaritatea sexelor.
Între alb și negru sunt o mulțime de zone de gri, iar între masculin și feminin…
Ruby Rose și cea de a treia sa logodnică, designerul vestimentar Phoebe Dahl, cea de (după fotomodelele Lyndsey Anne McMillan și Catherine McNeil).
