“Dezastrul pe care îl trăim noi în şcoli este mai grav decât ceea ce se întâmplă la Roşia Montana sau la Pungeşti.
Totuşi, nu va ieşi nimeni în stradă, pur şi simplu pentru că doar noi, cei din sistem, înţelegem cu adevărat ce se întâmplă; ceilalţi doar observă efectele dezastruoase asupra copiilor lor.
Corupţia e rară în şcolile româneşti, dar de-o vei întâlni, părăseşte dacă poţi, acel loc. Nu-i vei putea schimba pe oameni, dar ai dreptul la propria ta opţiune. Refuză să colaborezi şi ia atitudine contra atunci când gesturile simbolice de recunoştinţă ale părinţilor către noi sunt transformate în profit, dar nu-i judeca pe colegii ce au ajuns să-şi necinstească profesia, deoarece sărăcia e greu de suportat. Ai încredere: o conştiinţă curată e cel mai de preţ lucru, iar acolo unde nu vei găsi ceea ce aştepţi aminteşte-ţi că şi tu faci lucrurile să meargă, pentru că vrei şi pentru că te pricepi în profesia pentru care te-ai pregătit. Nu-ţi va ieşi din prima, dar îndrăzneşte, dă voinţă şi vei primi de la Dumnezeu, puterea de-a reuşi.
Dacă nu putem schimba nimic deoarece Ministerul îşi ia hotărârile făcând abstracţie de noi, cei implicaţi în sistem, să continuăm să facem ceea ce ne stă nouă în putinţă. Avem privilegiul de a lucra cu copii; ei au încă o conştiinţă curată, al căror glas îl vor auzi, mai devreme sau mai târziu, când vor vedea că avem ceva de dăruit pentru ei, cu dragoste, dar şi cu fermitate. Deşi acelaşi glas al conştiinţei le spune şi ce e bine şi ce e rău, ei au, totuşi, nevoie ca noi, adulţii, să le confirmăm limitele. Elevii noştri au, de multe ori, părinţii obosiţi, stresaţi, în divorţ sau divorţaţi. Aceşti copii sunt hărţuiţi de marketingul agresiv al industriei divertismentului, de cel al jocurilor pe calculator, lor li se vinde ţigări, alcool şi droguri fără ca, de multe ori, poliţia să sancţioneze pe cineva.
Elevii noştri au nevoie de noi, profesorii lor, cei care petrecem cu ei, de multe ori, mai mult timp decât o fac părinţii lor. Haideţi să-i învăţăm să citească, chiar dacă sistemul le-a permis să ajungă la liceu în situaţia aceasta, iar societatea nu le-a oferit alternativa unei şcoli performante. Noi, profesorii lor, suntem conştienţi că fenomenele culturale se află în strânsă legătură cu cele istorice şi dacă uneori manualele ignoră acest lucru, să le împărtăşim şi elevilor noştri ceea ce noi am avut privilegiu de a afla de la profesorii noştri. Să-i învăţăm folclor şi mitologie românească, chiar dacă aceste lucruri nu se mai găsesc în cărţile lor şi să nu uităm că în literatură găsim măcar o nostalgie a eticului, aşa cum credea Liviu Rebreanu.”
Mirela Miron,
învățătoare în comuna Mărișel
(puteți citi întreaga scrisoare deschisă a Mirelei Miron pe site-ul Gândul)
Foto: Raul Ștef
“Corupţia e rară în şcolile româneşti, dar de-o vei întâlni, părăseşte dacă poţi, acel loc.”
De la această frază nu mai citesc. Nu-i sinceră. Iar scrisoarea e cât se poate de patetică.
Sunt convinsă că ştie foarte bine că întreg sistemul e corupt.Că peşcheşul către învăţători/ profesori e lege. Că se opun(ei, dascălii) cu îndârjire oricărei schimbări care să taie din rădăcină moravurile. Că părinţii colaborează cu ei foarte bine doar în această direcţie a dării/primirii de cadouri. Că aceeaşi părinţi nu dau doi bani pe odraslele lor crezând că-şi fac datoria doar punându-le meditatori şi dând cadouri la greu să capete note mari. Că, ierarhic, de la director de şcoală până prin ministere îşi păstrează joburile acoperind adevărata situaţie şi umflând rezultatele.
Dacă ar fi altfel, n-ar mai fi circul de pe la examene, n-ar fi nevoie de supraveghere cu camere de filmat, rata promovabilităţii n-ar fi atât de scăzută.
onor profesor!
Maria, ma scarbesti…Nu ai cunoscut la viata ta decat RAPANDULE? Nu s-a uitat niciun dascal la tine ca la un OM? Atunci cred ca esti oarba!Nu-i baga pe toti in aceeasi oala!
Ina, nu fi scârbită de mine. Îmi port singură de grijă. Scârbeşte-te de mizeria din sistem. Prea puţini sunt cei care-şi merită numele de dascăli. Şi dacă aparţii acestei branşe te descalifici prin limbajul suburban.
Eu nu am idei preconcepute, însă rezultatele vorbesc de la sine. Ce spun dascălii de ceea ce se întâmplă acum în sistem? Tac mâlc. Şi asta spune tot.
Dragă Maria,
Ai o mică problemă de percepţie dacă crezi că cel puţin FSLI nu luptă pentru profesori, ca reprezentant al lor în stat.
Foarte mulţi profesori tac şi se complac, fiindcă sunt adânc prinşi în birocraţie şi organizarea orelor şi activităţilor, nu în ceea ce numeşti tu sistem. Şi nu e deloc uşor să educi un copil în şcoală, altfel nu ţi-ai permite să vorbeşti cu o asemenea nonşalanţă.
Numai bine.
Maria, exagerezi profund spunand ca “prea putini sunt cei ce-si merita numele de dascali”, dar, chiar de-ar fi asa, inseamna ca unii sunt si deci, nu poti, nu ai dreptul sa spui ca intregul sistem e o mizerie de vreme ce unii merita numele de dascal dupa cum precizai.
Eu ii respect pe profesori si deopotriva pe invatatori, pentru ceea ce realizeaza, fiindca cee ce ei fac pentru acest popor este nepretuit. Nici macar salarul nepotrivit de mic pe care-l iau, nu i-a oprit.
,,Elevii noştri au, de multe ori, părinţii obosiţi, stresaţi, în divorţ sau divorţaţi.” Foarte de acord cu dvs, dar oare numai elevii? Profesorii oare nu au probleme personale, nu sunt obositi dupa munca, orele de la scoala cand trebuie sa mai suplimenteze si acasa cu copilul? Oare toti copiii profesorilor sunt perfecti, nu au probleme, nu-si supara parintii? Oare toti profesorii au o casnicie perfecta, nu au divortat nici unul? Parinti sunteti si dvs, soti, sotii sunteti si dvs si toata lumea din ziua de astazi este supusa stresului foarte mult. Acum cum facem fata fiecare si ne pasa cum ne purtam cu cei din jurul nostru sta in educatie, bun simt si credinta. Putini sunt profesorii care-si fac meseria serios, cu drag si chiar cred in educatie. Putini, dar exista!
Sunt de acord.Dar nu vi se pare ca in situatia in care suntem in momentul de fata ar trbui sa ne ridicam umar langa umar si sa strigam cat putem de tare ca nu suntem spagagii,milogi, cersetori la “capra podului”.Da exista fondul clasei si al scolii.Dar de ce nu se intreaba nimeni pe vreun post de televiziune(din multele care spala pe jos cu cadrele didactice)cum ar fi aratat institutiile de invatamant la ora actuala fara acestea?Considera vreun relizator tv. ca esti “entuziasmat”atunci cand esti nevoit sa sugerezi parintilor ca de mare folos ti-ar fi niste jocuri si jucarii la clasa ca din alta parte de unde?Cand a alocat vreodata ministerul educatiei fonduri pentru dotarea gradinitelor din Romania cu jocuri , jucarii, truse etc?Iar noi suntem milogii…!Dar nimeni nu spune nimic.
In alta ordine de idei am fost astazi la bancomat sa-mi iau salariul si nu era( EL Salariul ) nu era iar de la contabilitate mi s-a spus:-” sa zicem mersi doamna daca luam zilele acestea…!
Da de ce sa zic MERSI?
Mai grava mi se pare situația în care ca și cadru didactic trebuie sa dai mai sus altfel nu ai liniște,deși muncești .Directori numiți acum la ultima strigare sunt ff periculoși.Au pus mana pe scaun și trebuie sa-l țină din răsputeri -nu sunt corecți.Tratează școala ca pe ceva a lor personal ,gata oricând să te desființeze dacă nu;; sari la cap;;De unde să dai șpagă din salariu??Așa pretind și se comportă până cedezi și dai numai să nu-ți mai facă rău.