O legendă germană leagă venirea sașilor în Transilania de un cântec de fluier. Iar unele date istorice vin să o confirme.
Odată ca niciodată, pe la 1284 se spune, era mare invazie de șobolani în orășelul german Hameln. Cu cât încercau oamenii să-i stârpească, cu atât mai mult spor se înmulțeau rozătoarele. Nici otrava, nici capcanele, nici iscusitele pisici aduse din Bremen nu le-au făcut de petrecanie.
Cântărețul salvator
Dar într-o bună zi, sosi în oraș Der Rattenfänger, un cântăreț la fluier. El se oferi să scape orașul de șobolani, în schimbul unei sume de bani. Zis și făcut. Străinul cu înfățișare ciudată și haine pestrițe, a luat fluierul și a început o melodie parcă fermecată. Cât ai clipi, șobolanii se revărsau spre el din toate cotloanele, chemați parcă de sunetul fluierașului. Cântărețul s-a îndreptat spre râul Wesser, unde toți șobolanii s-au înecat. Zile în șir au petrecut oamenii apoi, fericiți că au scăpat de pacoste.
Răzbunarea cântărețului la fluier
Însă la vremea recompensei, cântărețul nu și-a mai primit banii promiși. Supărat, străinul a plecat, dar s-a întors într-o zi de duminică, 26 iunie 1284, pe când locuitorii erau la Biserică. Cântărețul a început să cânte o altă melodie, iar cei 130 de copiii din Hameln, aflați atunci la joacă, s-au adunat vrăjiți în jurul lui. Iar Der Rattenfänger i-a condus apoi spre peștera de pe Koppenburg, un deal din afara orașului, unde au dispărut cu toții, lăsând mare tristețe în urma lor.
Istorie sau ficțiune?
Cel mai vechi document în care este menționată plecarea copiilor este manuscrisul de la Lounebourg (1430-1450). Legenda a devenit însă cunoscută în în 1816, când Frații Grimm au publicat-o sub numele de Fluierașul Fermecat în volumul Legende germane. Povestea mai apare și în poemele lui Goethe (1802, Der Rattenfänger) și Robert Browning (1842, The Pied Piper of Hamelin).
Povestea Fraților Grimm ne spune că, după ce au călătorit pe sub pământ zile întregi, copiii din Hameln au ajuns în Transilvania, unde au întemeiat șapte cetăți – cele Siebenbürgen săsești.
Copiii din Hameln sunt strămoșii sașilor transilvăneni
Nu se știe de ce a fost legată povestea Fraților Grimm de venirea sașilor în Transilvania, însă este interesant că prima etapă a stabilirii germanilor în Transilvania coincide cu data aproximativă a dispariției copiilor din Hameln, după cum și zona din care se crede că au provenit primii sași este cea a Hamelnului.
În 1819, Frații Grimm ar fi declarat într-un articol din presa germană că acei copii răpiți de fluieraș au ajuns în Transilvania. În același articol era citat preotul Bisericii Negre din Brașov, Friedrich Müller, autorul cărții Povești din Transilvania, în care a adunat legende ale sașilor transilvăneni. Una dintre legende spunea: “Noi, germanii din Transilvania, suntem copiii luați din Hameln de fluierașul fermecat și am călătorit mult timp pe sub pământ (prin necunoscut), iar apoi am apărut în mijlocul Transilvaniei prin peștera din Merești, Valea Varghișului, și ne-am împrăștiat în cele șapte orașe și multe sate ale noastre”. Locul unde ar fi ieșit la suprafață copiii este și el disputat, existând voci care susțin că ei ar fi ajuns prima dată la Sebeș (germ. Mühlbach) sau Orăștie (germ. Broos).
În cele din urmă, varianta cea mai plauzibilă este aceea prezentă pe site-ul oficial al orașului Hameln: în trecut, locuitorii unui oraș erau numiți, cu toții, “copiii orașului”. Iar acești “copii ai orașului” au emigrat, fiind angajați de deținătorii de pământuri din Est, iar mai târziu, legenda exodului copiilor a fost legată de legenda expulzării șoarecilor, care se referă la invaziile de rozătoare din localitățile medievale împotriva cărora se lupta, cu mai mult sau mai puțin succes, apelându-se la “prinzători de șoareci” (rattenfänger).
Statuia Fluierașului Fermecat din orașul german Hameln
