Geografii subiective.
Mirajul norocului “aplicat”, un loc selectiv, de acţiune, tumultuos, curajos, în care viața irupe odată cu lăsarea întunericului, acesta este fantasticul Las Vegas.
Nu e un tărâm uşor, kitsch-ul e o draperie, iar turismul o faţadă. Locul e o “imagine” prin excelenţă. Dar accesul la o astfel de lume costă. În acest iarmaroc al extravaganţei, al straniului fără limite, mobilul, premisa e câştigul. Este un loc al împătimiților de tot felul, iraţional şi anevoie de cucerit, malefic, faustic şi machiavellic. Cu pofte pantagruelice, oraşul e patronat de suflul câştigului, tăinuit de zeiţa Fortuna. E un loc imprevizibil, o cutie a Pandorei, cu o viaţă trepidantă, dar de suprafaţă, cu mult răsfăţ – zgomotoasă, dansantă –, plină de excese.
În toată această bizarerie de paradă, împănată cu exotisme, Las Vegas-ul îşi mai păstrează şi o faţă curată. În acest aluat cinic, încărcat de “replantări” ciudate, din Europa şi de aiurea, există şi unele lucruri de calitate.
În tot acest paradis al succesului facil, unde totul e permis şi nimic nu pare să lipsească, moda îşi are preţul şi prestaţia ei. Cinismul neîndurător al dolarului rămâne, totuşi, suveran. Îşi construieşte şi impune propria-i estetică şi nu-i pasă de nimeni şi de nimic. Se spune că banul n-are miros, dar nu e un lucru prea sigur. Aici, banul îşi are propriul iz – de cocleală şi de mână asudată – săţios, unic şi imposibil.
Repertoriul uman întâlnit aici e unic, complex şi determinant. Acest deşert cultural capătă diverse semnificaţii: “Land of dreams & suckers” sau locul în care “The life is those who dare“.
Euforia perpetuă de aici a dus, probabil, la situaţia în care niciun american mediu nu mai citeşte astăzi Shakespeare. Nu numai că nu simte nevoia de a-l citi pe dramaturg, dar este chiar mulţumit că se poate lipsi de el. I se pare un amănunt de-a dreptul exotic / bizar dacă cineva declară că citeşte (şi) piese de teatru.
În această lume OK-izată, cu acel “student way of life” (chefuri, băutură, nopţi albe, sex, muzică şi culturi alternative) idealul de de armonie ar suna ca… apa în pivniţă.
***
“Frumosul înseamnă cumpătare, alegere a locului potrivit, între libertate şi necesitate”, dar nu în Las Vegas.
Şi totuşi… Las Vegas răsare pretutindeni.
