Lacrimile timpului

Câteva picturi în ulei dedicate amintirilor noastre.

ploaie-1

Asemeni secvențelor dintr-un film, aceste picturi provoacă privitorul și readuc amintiri îndepărtate: în timp ce ne deplasăm de-a lungul vieților noastre, memoriile îndepărtate devin tot mai cețoase, ca și când le-am privi prin geamurile unui autoturism în mișcare și am reuși să vedem doar culori fără un contur precis.”

ploaie-2

Aceste imagini se estompează odată cu distanța, devenind parte din amintirile noastre. Prin intermediul lor încerc să surprind cum se distorsionează amintirile. Realitatea, așa cum se petrece ea, nu este niciodată rememorată exact așa cum a fost.” (Shay Kun)

ploaie-3

ploaie-4

ploaie-5

ploaie-6

ploaie-7

ploaie-8

Sorin Tudor

Sorin Tudor Blog | De același autor

Uneori, prin ochii mei, internetul se vede altfel. “Contentul” se numeste simplu, “continut”, iar “user generated” capata vagi conotatii pleonastice de vreme ce El, Userul, nu are incotro: trebuie sa-si fie Creator al propriei Vieti. Poate ca, intr-o zi, vom ajunge sa ne cunoastem mai bine.

Recomandări

2 comentarii

  1. Viorel

    Se întâmplă câteodată să ne străfulgere câte o amintire, plăcută sau nu, cu un efect instantaneu de reacție bruscă de analiză analitică a unei întâmplări. O clipă măruntă, din universul timpului nostru ne macină și ne bucură, ori ne întristează peste măsură, așa cum o picătură de apă zdruncină monotonia unei cratițe cu ulei încins. (Proastă comparație, dar asta mi-a venit în minte).
    Mai zilele trecute mi-am amintit un lucru pe care-l lăsasem de mult acoperit de praful timpului într-un ungher al amintirilor. De atunci, orice clipă mai puțin ocupată de cotidian, îmi readuce acel moment de care, sincer, nu-mi pasă prea tare, dar mă ațâță spre a-mi pune mereu întrebarea: dar dacă aș fi procedat altfel, care ar fi fost firul vieții mele de astăzi?
    Să fiu oare singurul care-mi pun astfel de întrebări? Poate, dar nu cred. Cu toții ne întrebăm câte odată de ce cursul vieții noastre a luat cursul pe care l-am parcurs, dar și ce ar fi fost dacă…
    Ca să-mi împac eu-l mă consolez cu gândul că așa a fost să fie, că destinul și-a urmat cursul firesc, așa cum a fost prestabilit. Mă împac cu gândul pentru o clipă, dar îndoiala mă ia la rost și-mi ceartă gândirea simplistă și leneșă. Da, ce-ar fi fost oare dacă …
    Firește, nu vom ști niciodată cum ar fi fost viața noastră dacă deciziile ar fi fost altele decât cele pe care le-am luat la un mont dat. Cert este însă un fapt, că niciodată nu vom putea să ne întoarcem spre a modifica acele decizii, că nu vom mai fi puși în ipostaza de a lua o decizie în exact aceleași condiții. Cu toate acestea, rămânem cu un bagaj consistent de experiență, de fapte și întâmplări care, fie că ne-au marcat în vre-un fel viața ori nu, se așează ca un covor în fața noastră, ajutându-ne uneori să nu călcăm în necunoscut.
    Concluzie: nimic nu este întâmplător pe lumea aceasta iar destinul fiecăruia își urmează cursul, influiențat de propriile noastre decizii, de conjunctura situației, dar și de experiența acumulată.
    Să fie această concluzie izvorul zicătorii cu bătrânii pe care nu îi ai ?

  2. Maria

    Experienta te ajuta sa nu repeti o greseala, dar si sa fii mai cumpatat in luarea unor decizii. Cat priveste destinul, nu te poti impotrivi lui, oricare ar fi caile alese in viata de catre noi, muritorii de rand, te aduce mereu in punctul ales de el. Acesta este farmecul vietii de a nu stii ce va fi maine. Ne-am nascut cu dreptul de a alege, insa finalul visului ce se cheama “viata” este acelasi pentru toti. Si atunci de ce sa nu visam alaturi de oameni frumosi la suflet…

Adaugă comentariu