Un cuib de pasăre într-un pantof
şi-ar face iarna asta din albul cerului,
Să nu umble desculţă
atunci când bocetul şi-ascunde în palmă.
Ȋn pasul ei, aripa să îşi facă loc
şi la marginea hăului
să se înalţe.
***
Şi-apoi, un cuib de pasăre în bocetul tău
şi-ar face ea, să te aline,
Ȋn alt calendar să-ţi potrivească zilele,
Să nu le îngheţi, să nu le transformi într-o paiaţă.
În ce loc ţi-or mai fi amintirile
Despre iubire, despre viaţă?
***
Un cuib de pasăre în inima ta
Şi-ar face ea,
Să nu mai umble plânsă
Şi să-ţi sărute bocetul pe linia vieţilor din palme
În pasul tău, aripa să îşi facă loc,
iar la marginea hăului
să te înalţe.
(Din volumul “Zborul de duminică”)
