Un punct de vedere.
Am primit de la doamna profesor Fulvia Horobeț, președinta Asociației Profesorilor de Religie din județul Iași, următoarea scrisoare deschisă adresată ministrului Educației.
Domnule Ministru al Educației,
În contextul mai larg al schimbării de mentalitate impus de o manieră de gândire postmodernistă, fiecare dintre noi suntem chemați să găsim soluții pentru o educație de calitate, care să răspundă nevoii de cunoaștere a societății de mâine.
Asociația PRORELIS (Asociația Profesorilor de Religie din județul Iași) face parte din grupul asociațiilor care susțin educația în spiritul valorilor creștine, specifice ființei și structurii culturale ale poporului român.
Argumentele care ne situează împotriva introducerii, astăzi, în învățământul românesc a disciplinei didactice “Educație sexuală” sunt variate. Ele se fundamentează pe experiența didactică a școlii românești de până acum și, mai ales, pe spiritul creștin care a însuflețit acest neam încă de la începuturile lui. Considerăm că această problemă trebuie să facă obiectul unei dezbateri la nivel național și să nu fie doar subiectul de promovare a câtorva ONG-uri.
Dintre argumentele noastre, vă prezentăm următoarele:
1. S-a dovedit că în statele unde există o oarecare experiență și personal de predare specializat, “Educația sexuală” a eșuat, pentru că nu a condus la o îmbunătățire a calității demografice și nici nu a contribuit în vreun fel la creșterea motivației pentru întrajutorare intracomunitară, pentru sedimentarea unor relații care să ajute comunitatea și societatea în ansamblul ei.
2. Dacă temele și noțiunile acestei discipline noi vor fi introduse în plaja orară a elevilor, ar afecta esențial dezvoltarea lor emoțională, spirituală armonioasă ulterioară, echilibrul lor sufletesc. Considerăm că este foarte important ca educabilul să înțeleagă resorturile iubirii adevărate, de lungă durată, de natură spirituală, înaintea celei fizice. Dacă se inversează ordinea, atunci copilul nu va mai fi sensibilizat de valorile care îi pot ajuta dezvoltarea personală. Iubirea se educă în suflet pentru ca trupul să fie privit cu respect și bucurie, să fie înnobilat, să nu fie asemănat cu un obiect de care ne putem folosi fără sens.
3. Contextul general haotic, cu accente clare de agresivitate, a furnizat un noian de contramodele. A adopta această disciplină pentru “a fi la modă”, ar fi extrem de periculos, de toxic, pentru copiii noștri, în defavoarea educației lor sănătoase. Măsura realizării acestei educații ține de specificul fiecărui copil în parte. Se impune valorificarea tuturor pârghiilor de educație a părinților, ca parte a educației permanente, perspectivă în care pot fi implicate și numeroase ONG-uri.
4. În egală măsură, i s-ar anihila persoanei în devenire un element esențial: dreptul la normalitate în spiritul unor valori perene lipsite de pervertire. S-ar întina marile valori caracteriale, precum și valorile de Bine și Frumos. Ar fi un atac brutal la inocența și delicatețea copilăriei.
5. Alterarea esenței educației românești de calitate. Respectul față de promovarea specificului cultural și spiritual românesc a fost răspunsul pe care cele mai multe dintre familiile elevilor noștri l-au oferit în luna martie a.c. Politicile educaționale trebuie să se ghideze atât în funcție de valorile culturale românești, cât și în respect față de opțiunile majorității beneficiarilor de servicii educaționale.
Cu reverența cuvenită, Domnule Ministru, încredințați de profesionalismul și onestitatea dumneavoastră de dascăl dedicat învățământului, dar și de răspunderea pe care fiecare dintre noi o avem în fața istoriei, vă solicităm sprijinul în abordarea acestei problematici numai în interesul copiilor și al viitorului lor.
Cu mulțumiri și deosebit respect,
Membrii Asociației PRORELIS
