Despre iubire, în alb și negru.
Poate e doar o părere, poate e doar umbra unui nor, poate e doar o adiere prin ceață, dar pare a exista o tendință de a demonetiza (și a demoniza) iubirea.
E prea multă iubire țanțoșă pe zidurile surde ale rețelelor sociale, prea multe dulcegării împroșcate-n lume de oameni cu diabet sentimental, prea ostentative sentimentele adăugate – ca zorzoane – unor profiluri virtuale și virtual lipsite de sentimente.
Sunt prea multe inimioare colorate în lumea noastră gri, prea multe declarații în zgomotul de fond al zilele noastre și prea multe jurăminte într-o eră care nu mai vrea și nu mai știe a-și ține cuvântul.
Prin urmare ne-am săturat, ne-a ajuns, nu mai avem timp și nici chef să credem în Feți Frumoși și Ilene Cosânzene. Totul este doar o altă minciună, totul este o misogină încercare de manipulare (cum adică, Ileana Cosânzeana nu e destul de egală în drepturi pentru a fi Făt Frumos?). Totul este doar o copilărie.
Iar cei care au avut răbdarea să citească până aici știu, desigur, că lucrurile nu sunt chiar așa.
Oameni sunt și răi și buni, nu doar răi și buni. Și fiecare gândește și iubește mai mult sau mai puțin șchiopătat, mai mult sau mai puțin poticnit, mai mult sau mai puțin avântat.
Poate că, uneori, oamenii împrumută câte ceva de urâtul ce-i înconjoară, însă sufletele lor rămân, întotdeauna, asemeni văzduhului. Iar văzduhul nu poate fi judecat după nori, după furtuni și după nuanțele de gri. Văzduhul are darul de a se limpezi mereu, de a se însenina.
Chiar dacă, în răstimpuri, sufletele ne sunt biciuite de ploi, văzduhul este cel care ne definește. Ca și iubirea.
Și, da, între cele două seturi de imagini se află chiar acel timp pe care fiecare dintre noi obișnuim să-l denumim viață. Cu demonii și demonizările noastre, cu suspinele și iubirile noastre.
Văzduh, văz-duhuri.
De-a lungul timpului am gasit tot felul de definitii sau ziceri despre iubire…despre acea iubire la care visam dar n-o putem descrie in cuvinte.
Acum cred ca iubirea este o stare de inaltare, pe care stii s-o primesti de la altcineva, dar pe care stii s-o pastrezi doar tu.Cred ca este un dar primit de la un suflet pentru un alt suflet, care avea nevoie exact de ceea ce prisosea celuilalt.Iubirea este drogul al carui efect nu trece niciodata dupa ce l-ai luat…si stiu ce vorbesc, chiar daca vorbesc doar pentru mine si in numele meu.