Istoria unei familii deranjate

Stoker (2013) – thriller gothic sulfuros.

Cu un palmares prestigios, încununat cu Marele Premiu al Juriului de la Festivalul de Film, Cannes, pentru pelicula Oldboy (2003), coreeanul Chan-wook Park a scos la iveală, în 2013, primul său film în limba engleză – Stoker.

Realizatorul Chan-wook Park stilizează moartea şi estetizează violenţa, într-un climat rece, din thrillerul a cărei acţiune se derulează în societatea americană. Un accident de maşină provoacă moartea unui renumit arhitect, Richard Stoker, lăsând singure pe lume o văduvă şi o adolescentă de şaptesprezce ani. La înmormântare, apare şi un misterios unchi Charlie, ce se va instala în căminul familiei Stoker. Cine este acest unchi Charlie? Spre deosebire de personajul demonic creat de Alfred Hitchcock în Shadow of a Doubt (1943), nu ne vom lămuri prea repede asupra naturii misteriosului personaj. Suspansul va domina în acord perfect cu excepţionala coloană sonoră.

Titlul filmului – Stoker –  este un fel de omagiu adus lui Bram Stoker, autorul celebrului prinţ al tenebrelor, Dracula. În acest diamant negru – filmul cerut de Hollywood coreeanului Chan-wook, virtuoz pictor al cruzimii -,  tensiunile psihologice şi erotice sunt întreţinute de manevrele fine ale cineastului asiatic şi de scenariul redactat de actorul Wentworth Miller (din celebra serie Prison Break). India (Mia Wasikowska) este o tânără destul de închisă în sine ce pare să regrete mai mult decât mama sa pierderea suferită. Evelyn (“Evie”) Stoker (Nicole Kidman) este văduva instabilă ce nu face faţă acestui doliu, lăsându-se pradă unor fantasme. Prezența tulburătoare a acestui prădător necunoscut va exacerba relațiile, deja tensionate, dintre cele două femei. Unchiul Charlie (Matthew Goode) este elegant şi atât de şarmant încât abia se poate sesiza tăişul pe care-l foloseşte ocazional. Totuşi, India îl va descoperi, dar tot nu va rezolva enigma ce va pluti asupra peliculei mult timp. Reţinut  în destăinuiri asupra trecutului său ori despre motivul prezenţei sale (ce va fi dezvăluit la final), Charlie va acţiona precum o cobră ce-şi fascinează prada. Singurele personaje ce-i opun rezistenţă (o mătuşă, o guvernantă bătrână) îşi vor şterge urma în fosele uitării. Atracţia sexuală este exercitată atât asupra mamei, cât şi a fiicei, magnetizându-le şi tulburându-le în egală măsură. Încet-încet, bărbatul le prinde în cursa lui, cea mai vizată, de fapt, fiind tânăra, pe care “a aşteptat-o toată viaţa”.

Legăturile de sânge dintre adolescentă şi Charlie se vor reflecta ca într-o oglindă. Din acest trio, fiecare personaj îşi va etala adevărul în situaţii extreme. Cei trei protagonişti vor fi sechestraţi într-o ”colivie” luxoasă (locuinţa pare desprinsă dintr-un catalog Déco-chic), printre metafore vizuale, încercând să ţină secretul (aprope vampiric) în spatele uşilor închise.

Chan-wook dă dovadă de fler şi când îşi alege distribuţia. Adolescenta cu aer abulic este, aici, întruchipată de Mia Wasikowska, actriţă ce şi-a făcut ucenicia în roluri complexe, precum cel din varianta propusă de Tim Burton pentru Alice in Wonderland. Traseul iniţiatic al adolescentei este presărat cu multe încercări. Astfel, repulsia faţă de misteriosul unchi va deveni o atracţie greu de stăpânit. Mama ei, frumoasa “Evie”, este întrupată de  blonda eterică Nicole Kidman, care a experimentat genul întunecat/gothic în pelicula The Others (2001). Evelyn asistă neputincioasă la jocul seducerii fiicei sale, joc iniţiat de fratele soţului său. În această atmosferă rigidă, ce pare să aparţină anilor ’50 -’60, cu ţinute şi coafuri elegante, orice zâmbet e un semn rău. Acest omagiu adus lui Dracula, Stoker, se preocupă mai mult de dimensiunea romantico-morbidă a relaţiei dintre Charlie şi inocenta India. Este un rit de iniţiere, căutarea identităţii ce trebuie să-şi descopere şi sexualitatea. India primeşte darul de la unchiul ei şi schimbă pantofii vechi, sport, cu o pereche de pantofi eleganţi, cu toc-cui, acceptând metamorfozarea. Frumoasa floare inocentă devine o feroce plantă carnivoră.

Intriga (Cine este cu adevărat Charlie?) se derulează superb din punct de vedere vizual, dar este expediată într-un bloc narativ greoi, ce face prea des apel la flashback. Dialogurile aproape că lipsesc, ritmul fiind marcat de metronomul pianului la care India făcea game.

Realizatorii aduc în faţa spectatorilor o poveste uimitoare, ce evidenţiază teme precum violenţa, doliul, secretele de familie, pulsiunea sexuală, legată de morbiditate – toate reunite într-o serie de evenimente dure. Spectrul lui Alfred Hitchcock bântuie acest film scăldat într-o atmosferă stranie, dar, totodată delicios de perversă. Regia este fluidă, senzuală chiar, şi îşi asumă tot felul de îndrăzneli. Regăsim coduri cinematografice sau  citate din Hitchcock: scena de la duş, cadavrul din congelator, scările, pivniţa sau urmărirea din lanul de porumb. Chan-wook manevrează, cu abilitate, camera de filmat, focalizând chipuri feminine sau insecte.

Cu un mare grad de sofisticare, încercând să combată  violenţa, filmul Stoker este de o răceală luminoasă ce deraiază către perversitate, având un parfum sulfuros.