“Analfabetul viitorului nu va mai fi cel care nu știe să citească, ci cel care nu știe să înțeleagă.”
“Învățământul de masă a fost mecanismul ingenios construit de industrialism pentru a produce tipul de adulți de care avea nevoie.”
“Ideea de a aduna laolaltă mase de elevi (materia primă) pentru a fi “prelucrați” de profesori (muncitorii) într-o școală amplasată central (fabrica) a fost o idee genială. Întreaga ierarhie administrativă a învățământului a urmat modelul birocrației industriale. Organizarea însăși a cunoașterii pe discipline permanente se întemeiază pe concepții industriale. Copiii merg în șir dintr-un loc în altul și se așează în locuri stabilite dinainte. Clopoțelul sună pentru a anunța schimbarea orei.”
“Astăzi numeroși profesori sunt stânjeniți când li se amintește că tot felul de valori sunt transmise elevilor, dacă nu prin manuale, măcar prin diverse elemente ca: locul ocupat în clasă, clopoțelul școlii, segregația după vârstă, deosebirile de clasă socială, autoritatea profesorului, faptul însuși că elevii se află într-o școală și nu în sânul comunității. Toate detaliile de felul acesta transmit mesaje nevorbite elevului, modelându-i atitudinile și părerile.”
“În ce privește învățământul, lecția este clară: obiectivul lui fundamental trebuie să fie acela de a spori “capacitatea de adaptare” a individului, pentru ca acesta să se poată adapta repede și ușor la noutatea permanentă. Și cu cât ritmul schimbărilor este mai rapid, cu atât se cere mai multă atenție pentru a discerne tipul de evenimente ce vor surveni. Nu mai este suficient ca Johnny să înțeleagă trecutul. Nu este suficient nici ca el să înțeleagă prezentul, căci mediul ambiant imediat va dispărea curând. Johnny trebuie să învețe să anticipeze sensul și ritmul schimbărilor. El trebuie, ca să ne exprimăm în termeni tehnici, să facă previziuni repetate, probabiliste și pe termen din ce în ce mai lung. Și la fel trebuie să facă și profesorii lui Johnny.”
“Prinși într-un sistem de învățământ dornic să-i transforme în anacronisme vii, studenții de astăzi au tot dreptul să se revolte.”
Câteva gânduri exprimate încă din anul 1970 de Alvin Toffler (n. 3 octombrie 1928), în volumul Șocul Viitorului.
Sunt de acord cu tine referitor la ce-ai scris, dar alternativa ar insemna anarhie. Oricum, la ora actuala, unii elevi/studenti ies din invatamant robotei, altii ies robotei cu dorinta de eliberare, dar care nu au la momentul respectiv capacitatea sau resursele necesare sa o faca. De restul nu ne intereseaza 🙂
Exista multi elevi si studenti talentati care isi pierd sau nu isi cunosc abilitatile deoarece acest sistem de invatamant primitiv nu le da nici o sansa sa si le descopere, dezvolte si sa le puna in practica. Multi cauta sa le taie aripile celor descurcareti si care isi vad de treaba pentru a-i descuraja ori din invidie cu scopul de a-i manipula si a-i transforma in papusile si resursele lor.
Interesant si adevarat totodata.
As avea ceva de adaugat, totusi. E relativ usor sa critici orice.
Dar daca nu propui ceva cu care sa inlocuiesti, o alternativa carevasazica, valoarea actului critic e foarte redusa.
Toffler a fost un vizionar dar dupa 40 de ani realitatea l-a depasit cu mult, confirmandu-i unele previziuni sau depasind cu mult si gasind solutii la altele. Pe de alta parte, e foarte interesant un astfel de subiect dezvoltat pe un site numit webcultura cand, printre altele, cultura web cu toate variatiile ei au fost unul din factorii aparitiei actualilor analfabeti functionali( sau cel putin factorul tehnologic prin care descoperim ca exista)
Critica precede solutia alternativa. E ok s afie critica, sa incite dialog, sa inceapa o schimbare. Toti simtitm ca nu mai e ce trebuie in invatamant, nu stim inca ce e bine, dar e clar ca lucrurile trebuie sa se schimbe. Sa inceapa sa se schimbe.
Este evident că acest comportament conduce ,domină.
Pai, din alta perspectiva, faptul ca se trage un semnal de alarma, nu implica si gasirea/oferirea unei solutii.
Fiecare e liber sa aleaga directia si sa o adapteze nevoilor sale.