Dacă nu ai imagine, nu exiști – aud o vorbă spusă de cineva în capitală. Și îmi demonstrează cum, dacă nu ar avea o prezentare bună a produselor și a firmei, nu ar mai putea supraviețui într-o lume unde imaginea este agresivă și esențială.
Văd cum, de ani buni încoace, ceea ce ni se vinde este mai mult imaginea decît produsul. De la alimente și pînă la haine, de la educație și pînă la politică, ni se vinde, ni se impune, aproape fără să putem reacționa, imagine. Nu valoare sau produse naturale. Nu bun simț sau calitate. Ci imagine. Senzații. Promisiuni. Iluzii.
Modalitatea prin care cineva ajunge, la un moment dat, să ne creeze iluzii – pe care să le acceptăm fără voie, dar fără să le mai tăgăduim este foarte bine studiată și mascată prin campanii de tot felul. O haină cu o etichetă de marcă are automat altă valoare prin faptul că se vinde numele. Imaginea. Un om cunoscut – chiar dacă nu are valoare, însă a ajuns conjunctural în lumina reflectoarelor – este mult mai bine vîndut decît un om simplu, în ciuda faptului că ultimul poate fi un mult mai bun profesionist. Așa ajungem să fim reprezentați de cei ce, în realitate, nu ne reprezintă, să fim conduși de cei ce nu ne merită sau să ni se decidă soarta de cei care au doar imagine.
Am luat prînzul cu o legendă a poporului acesta. Un OM cunoscut pe toate continentele, mult mai mult apreciat în străinătate decît la noi, un om despre care, de zeci de ani încoace, auzisem doar aprecieri la superlativ. Și nu am știut cum să mă comport în preajma unui titan de această anvergură. M-a uimit la el, de la primul contact vizual pe care l-am avut și pînă pe toată durata împărtășirii timpului și bucatelor, simplitatea. Omenia. Smerenia. Lipsa de imagine. Și am fost cutremurat să văd cum, un astfel de om nu pozează, nu impune, nu pretinde. Ci, în simplitatea lui, se comporta atît de firesc, încît parcă nu avea nevoie de imagine.
Am rămas cu un gust plăcut – și e senzația pe care am avut-o întotdeauna în preajma oamenilor mari: adevăratele valori nu au nevoie de imagine, pentru că sînt, în sine, expresii ale dăruirii. Ele trec prin timp și sînt la fel de actuale ieri, azi sau mîine. Omenia și bunul simț sînt, probabil, ingredientele necesare pentru ca o valoare să poată dura mult timp.
Dacă nu ai valoare, orice imagine care pe moment se vinde, în timp nu e decît deșertăciune.
