Despre viață, cu înțelepciune.
“Viața asta te saltă și te coboară, te aruncă-n apă, te ia de acolo și te târăște în foc, și nici n-ai timp să înțelegi. Te întrebi mai târziu – mintea îți vine la urmă de tot, dacă-ți vine -, dar n-are haz. Fiecare trebuie să se ardă singur, să greșească singur. Mă gândesc uneori că, dacă ar fi să se transforme și mutra în funcție de faptele noastre, atunci unii n-am avea dreptul să umblăm în două picioare, ci în patru, și cât mai aproape de pământ. Și n-am avea ochi, mai mult ca sigur, că de atâtea ori ne-am purtat de parcă nu i-am fi avut, de parcă pe umeri am fi avut o oală cu supă sau un cuier.”
Augustin Buzura (n. 22 septembrie 1938),
Fețele tăcerii
(foto)
