Câteva gânduri despre rețelele sociale.
Cei mai mulți tineri nu mai trăiesc în realitate, ci în tot felul de lumi virtuale, în World of Warcraft, Twitter și Facebook și până ajung să dea ochii cu realitatea trece o vreme și bănuiesc că e destul de șocant pentru ei. În lumile virtuale îți poți organiza viața cum îți place, ești la adăpost.
Facebook și Twitter sunt lumi compensatorii, aș spune. Sunt vise cu ochii deschiși. Sunt lumi în care ai sute de prieteni, ceea ce nu se întâmplă în viață, ai impresia că ești cetățean al universului fiindcă poți coresponda cu inși din toată lumea, dar de fapt sunt lumi înșelătoare, sunt niște frumoase autoamăgiri. Oamenii aveau altădată vieți cu mult mai autentice decât avem noi acum.
Visurile sunt de multe feluri. Una este visul literar, care înseamnă explorarea și exploatarea unei lumi interioare, cunoașterea de sine, curiozitatea față de continentul tău interior; alta sunt visele acestea sociale, care sunt vise casnice, vise domestice. Sunt vise fără ambiții, cu un rol compensator.
Eu cred că aceste mecanisme foarte deștepte au fost inventate tocmai pentru a umple golul interior al omului pe care Patapievici îl numește “recent”, care nu mai are pentru ce trăi în afară de gadgeturi și vise cu ochii deschiși.
Totuși, trebuie să privim în față aceste evoluții. (…)Pentru că este o bravă lume nouă în fața noastră, se întâmplă ceva, tot mai acut și mai evident. Heidegger spunea că tehnologia este metafizică. În clipa aceasta înclin să-i dau dreptate. Tehnologia, adică puterea de a schimba lumea în jurul nostru, duce la schimbări spirituale extraordinare.
Mircea Cărtărescu
(fragmente de interviu)
Eu am trait, cu ajutorul Facebook, ceva ce nici in cele mai negre cosmaruri nu mi-ar fi venit in minte.
In viata reala am fost victima unui grup de proxeneti si prostituate, fara ca eu sa stiu cine si ce sunt ei, care m-au urmarit, m-au filmat in momentele intime si pentru a-si “justifica”(ascunde) fapta mizerabila, mi-au deschis cont fals pe Facebook si-au postat in numele meu filmele si alte discutii din inregistrarile facute fara acordul meu, reinterpretandu-le in stilul lor si transformandu-ma, in spatiul virtual cu ajutorul umorului, intr-una dintre persoanele fara principii si norme morale asemanatoare lor.
Au raspandit asta intre prietenii si prietenilor indemnandu-i sa ma hartuiasca si facandu-mi poze cu telefonul pe care sa le publice pe contul fals cu comentarii denigratoare, pretinzand ca-mi sunt prieteni. Toti participa la asta si se amuza. Toati se fac ca nu stiu nimic cand ii intreb.
Toate aceste “vise” cum spune Mircea Cartarescu au distrus o viata a unui om real care acum este lipsit de respectul si demnitatea la care avea dreptul si pe care le merita.
Dacă tu ştii că nu eşti aşa cum te descriu ei nu pune la suflet. Capul sus! Nu te lăsa distrusă. Nu merită. Mergi la poliţie sau la procuratură şi fă o plângere penală împotriva lor. Chiar dacă în faţa ta nu recunosc ce ţi-au făcut acolo o vor face. Mult noroc şi ai grijă de tine.