La solitude, ça n‘existe pas.
“Singurătatea nu există” zice un celebru refren… Dacă, încolțește, totuşi, atunci intră în zestrea deloc de invidiat a proştilor (clemenţa ne şopteşte că prost înseamnă netot, neştiutor, iar răutatea şi invidia sunt fructele amărui ale prostiei şi ale bolnavilor de ură, despre care înduioşarea ne aminteşte că sunt nişte bieţi năpăstuiţi de soartă).
Într-un dialog existenţial – care îl defineşte şi care îi cere stăruință, generozitate şi iubire – orice om normal agoniseşte (și) duşmani. Măsura şi frumuseţea unei biografii este dată și de această “preţioasă” agoniseală (din cortegiul de rude, prieteni şi chiar unii dintre rivalii competitivi consideraţi duşmani). Fără această agoniseală, personalitaea umană s-ar aliena.
Primul prieten şi tovarăş al omului ar trebui să fie el însuşi. Spune înțeleptul: “Dacă toată lumea ți-e dușmană, fie-ți, tu, prietenul tău.” Dacă eşti bun (corect, iubitor, generos, încrezător), te simţi bine fiindcă, volens-nolens, ne reflectăm în imaginea celor din jurul nostru; bunătatea adevărată constituie un confort al oamenilor puternici. Dacă eşti rău (egoist, mincinos, bănuitor, trădător) te simţi rău. Suferi chinurile susceptibiltăţii schimonosind gesturile cordialităţii aproapelui şi sfărâmi braţul prieteniei decente, întins către tine.
Al doilea tovarăş – prea des ignorant – ar fi “îngerul păzitor” al bunului caracter sau al conştiinţei – care controlează corectitudinea criteriilor aplicate existenţei. El poate intra în dotarea nativă a omului, dar, mai ales, se consolidează şi se întăreşte prin efortul educaţiei (legat de expresiile “neam prost” / “soi bun”). Binomul fericit ar fi: înclinaţia şi (auto)educaţia. Din perspectiva inteligenţei, dreptatea se identifică cu bunătatea. Pelteaua “bunătăţii” prosteşti este greţoasă şi se sprijină pe un fel de laşitate nocivă.
Să fim corecţi, să fim buni – ar putea fi unul dintre secretele care disipă singurătatea. Primejdia singurătăţii o putem alunga cu gestul generos al binelui, vegheat de inteligenţă, vorba românului: “Bine faci, bine găseşti.”
