Ecce Homo

October 15 2013October 16 2013

Vladimir Stoicescu

Trebuie să vă mărturisesc, stimați cititori, că atmosfera in “redacția” WebCultura este foarte tensionată.

Privind îndelung în abis, abisul privește în mine. Se pare că nu am fost pregătiți (sufletește) și poate, din nihilism, am omis ziua de naștere a lui Nietzsche.

Din nefericire, am avut un schimb de replici foarte dure cu Sorin. I-am reproșat că a omis omiterea.

Cel mai feroce animal este omul. Priviți doamnelor și domnilor discutia dintre mine și stimabilul, discuție aflată mai presus de bine și rău.

Ecce Homo: 1, 2.

Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi.
Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar

Become a Patron!

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Blog | Facebook | De același autor

Eu Sunt lumina de la capatul noptii, si adierea vantului de vara. Sunt Alfa si Omega, intunericul in lanul de secara. Sunt … sunt … cogito ergo sum. Sunt ambitia inaripata si sunt sangele stramosilor. Sunt mormanul de pamant, sunt copilul muribund. Sunt … sunt … cogito ergo sum. Sunt vipera ce-ti sopteste , si sunt cantecul de leagan Sunt femeia ce zambeste la barbatul care intreaba Sunt … sunt … cogito ergo sum. Sunt diavolul cu pene, sunt Adam in pielea goala. Sunt tristetea absoluta, efemera, si fatala. Sunt … sunt … cogito ergo sum. Sunt o pata de culoare, ba un verde, ba mai tare. Esti un negru! Sunt culoare. Sunt … sunt … cogito ergo sum. Sunt mainile lui Venus, si sunt catelusul schiop Sunt atent calcand pe tine, cand eu am calcat pe mine. Sunt … sunt … Sunt … sunt? Esti. Cogito ergo sum.