Șase mituri electorale legate de prezența și absența la vot.
Mersul la vot este o obligație morală. Fals. O obligație morală este să nu-ți bați nevasta (sau bărbatul). O obligație morală este să nu înjuri pe stradă sau să ai răbdare și să nu împingi bătrânicile pe scara blocului atunci când coboară prea încet. Mersul la vot este un drept. Așa cum tot un drept este să alegi să nu mergi la vot. Exact cum fiecare are dreptul să aleagă, după caz, între “a se da deștept” sau “a face prostul”. Din păcate, deși, poate, ar fi fost mai bine invers, în timp ce dreptul de face pe deșteptul sau pe prostul poate fi exercitat în fiecare zi, dreptul de a alege dacă să votezi sau nu poate fi exercitat mult mai rar.
Mersul la vot este un act de civism. Fals. Un act de civism este să nu mai arunci coji de semințe în parc sau să folosești deodorant atunci când mergi cu mijloacele de transport în comun. Un act de civism este ca atunci când vezi că o persoană este agresată să scoți telefonul pentru a suna la poliție și nu pentru o fotografie “bună de Facebook”.
Doar prin vot putem schimba România în bine. Fals. România poate fi schimbată în bine într-o mulțime de feluri, însă votul nu este unul dintre acestea. Prin vot putem schimba doar balanța puterii politice. Ceea ce are mult prea puțin în comun cu schimbarea în bine. În esență, România poate fi schimbată în bine ținând cont de următoarea formulare: să îți exerciți cu strictețe îndatoririle și să îți pretinzi cu perseverență drepturile.
Doar prin vot putem scăpa de politicienii răi. Fals. Politicienii provin din comunitățile în care trăim. Prin urmare nu pot fi mai buni decât aceste comunități (sigur există excepții, ca și în cazul oamenilor ce compun o comunitate, dar cuvântul cheie este “excepții”). Politicienii vor fi “buni” când comunitățile vor fi bune și când tentațiile de a deveni “răi” vor fi mai puțin apetisante (de teama aplicării legilor și legislației).
Cine nu votează nu are dreptul să se plângă de modul în care este guvernată țara. Fals. Cine nu votează nu are dreptul să se plângă de neîndeplinirea unor promisiuni electorale. Ceea ce este oricum imposibil de vreme ce, în România, promisiunile electorale nu s-au îndeplinit vreodată. Dar are tot atât drept să se plângă de guvernanți (care sunt plătiți și din taxele lui) ca și toți aceia care votează.
Cine nu votează nu se implică politic. Fals. În logica alegerilor, cei care votează și cei care nu votează contează la fel de mult (iar în aritmetica alegerilor, în unele cazuri, cei care nu votează contează chiar mai mult). Altfel spus: fie că vrea, fie că nu vrea, în ziua alegerilor fiecare cetățean cu drept de vot este implicat politic.
