“Munca în artă nu se măsoară cu nimic. Te consumi din tine și, deci, nu te economisi dacă vrei să o faci bine.”
“Am făcut o carieră fără sprijin, fără speze, fără amanți, fără soț regizor. Am făcut-o eu cu puterile mele. N-am prea greșit, nu sunt supermodestă, dar după reacțiile publicului n-am prea greșit. Am primit o stea pe Walk of Fame, la Ploiești. Este copleșitor, da. Chit că este împrumutată ideea. M-am bucurat că sunt printre cei apreciați și ca nu m-a uitat lumea. Nu cred că iubirea spectatorilor mai ține mult, nu de alta, dar cei care sunt acum în putere nu m-au văzut jucând, nu știu ce am făcut.
Este și greu, dar și frumos să fii dascăl. Trebuie să o faci cu plăcere, cu interes, să-ți iubești studenții ca pe copiii tăi, ca pe viitori actori, să-i iubești și să vrei să le dai tot ce a trecut prin tine o viață de carieră. Toate emoțiile, toate stările bune, toate stările chiar și mai puțin bune, dar constructive, că dacă ești foarte mulțumit de tine nu prea ai ce face în viață.
Pe studenții mei îi învăț ceea ce am învățat și eu: teatru. Adevărul, realitatea, sinceritatea, inventivitatea, îi învăț să se culturalizeze, pentru că eu consider că un actor prost și incult nu își mai are locul. Nu întotdeauna reușesc, dar măcar știu că am încercat.”
Margareta Pogonat
(6 martie 1933 – 11 mai 2014)
Margareta Pogonat în filmul Meandre (1966)
