Cum m-am reinventat

Gânduri despre viață și de carieră venite din Italia, din partea unei românce care este PR Specialist pe domeniul cultural.

Acest articol este scris, la rugămintea WebCultura, de către Ramona Staicu, Communication & Event Specialist.

Convingător, măgulitor sau promițător?

Communication & Event Specialist, acesta este noa mea titulatură profesională. Sună convingător, măgulitor sau promițător? Un lucru este cert: am dobândit-o după aproape zece ani de experiență în domeniul marketingului.

Zece ani de muncă sănătoasă, în locuri de muncă sigure și călduțe, mai întâi ca angajat la o firmă elvețiană de transport public, iar apoi, în Italia, la o companie ITC. Zece ani de orar de birou, de la 09:00 la 18:00, cu o relaxantă oră de prânz, 2-3 pauze de cafea pe zi, vacanțe de doua săptămâni în decembrie și alte două în august și, în caz de boală, concedii medicale plătite. Ok, bine, recunosc: câteodată reușeam să mai schimb și doua trei cuvinte pe gtalk cu vreo prietena, sa-mi verific profilul de facebook și sa-i comunic prietenului meu lista de cumpărături pe care trebuia sa o facă după ce termina serviciul.

De la angajat la liber profesionist

2012: criza financiară atinge apogeul. La începutul anului mi se reduc zilele de munca de la cinci la două zile, iar în primăvară începe lungul meu concediu, șomajul tehnic. Impactul este mai mult psihologic decât financiar: indemnizația de șomaj tehnic în Italia este de 75% din salariul brut, dar, reducând cheltuielile cu benzina pentru a ajunge la servici, cele legate de zilele de vacanță, de shopping și de prânzul în oraș, stilul de viață, în general, poate fi păstrat.

Problema era în schimb era alta: cum să îmi ocup cantitatea exagerată de timp liber? Obișnuită să lucrez încă de pe băncile facultății, să am interese vocaționale și să mă bucur, la sfârșitul fiecărei zile de satisfacțiile profesionale, m-am trezit într-un coșmar: zile goale, imposibilitatea de a găsi satisfacții și răsplata eforturilor la un alt loc de muncă, sentimente de frustrare și nesiguranță de sine.

Schimbarea s-a produs în momentul în care am schimbat mentalitatea de la angajat cu mentalitatea de liber profesionist, în momentul în care am devenit propriul meu șef și propriul meu angajat. Această schimbare mi-a adus și acest titlu pompos: Communication & Event Specialist. Dacă vă vine mai comod, numiți-l PR Specialist în domeniul cultural. Oricum tot pretențios sună.

Ce fac de fapt?

Colaborez cu birourile de presă ale artiștilor. Încerc – și câteodata mai și reușesc – să public articole în reviste din domeniu: La revue du Spectacle, Webcultura, Dance Art, Culturekiosque, Czech Music Quarterly, La scena musicale, Pastel Journal etc. În cazul cel mai fericit, iar atunci sentimentul reușitei este deplin, reușesc să scriu câteva rânduri despre colaboratorii mei în rubricile culturale ale unor binecunoscute reviste internaționale – Prospect Magazine, L’espresso, El Pais, Etiqueta Negra, pentru a vă oferi doar câteva exemple.

Firește, un mare impact asupra deciziilor consumatorilor de artă – deși în procentaj mai mic decât în rândurile celorlalte categorii de consumatori – îl au serviciile de televiziune, acele 2-3 minute la finalul unui telejurnal în care se vorbește despre pictorul X, balerinul Y, pianistul Z. Programele radiofonice, la rându-le, reprezinta un canal de comunicare eficient în cazul artiștilor din muzica clasică, a trupelor de jazz, a muzicienilor, în general și de o mai mică eficacitate în cazurile pictorilor și dansatorilor.

Organizez și concerte, spectacole, expoziții și prezentări de carte în străinătate. Mă ocup de locul de desfășurare al evenimentelor și intru în contact cu directori artistici de filarmonici, proprietari de cluburi, responsabili de biblioteci și asociații culturale, angajați diplomatici și de primării, operatori de sunet și imagine, fotografi profesioniști etc. Promovez concerte de muzica și dans, expoziții de pictura, lansări de carte, seri culturale. Mă ocup de închirieri de spații – arene sau stadioane, centre istorice, parcuri sau terenuri special amenajate, spații expoziționale.

Viata mea s-a schimbat

Iarna aceasta am lucrat si cu 38,3 de febră. La prânz mănânc, pe fugă, în fața calculatorului. Însă avantajul este acela de a lucra de acasă și, în consecință, pot face pauza de prânz, dacă stomacul meu o cere, și la 11 dimineața. Și, de asemenea, pot deschide calculatorul abia la 11 dimineața, dar dacă îmi scrieți un email la miezul nopții puteți avea surpriza de a primi un răspuns la aceeași oră, în decurs de câteva minute. Sâmbătă seara, la ora 22:30, m-ați putea găsi în culisele unui concert organizat în Piazza del Popolo, conversând cu angajata culturala a ambasadei argentiniene la Roma, iar a doua zi dimineață, în oraș, întâlnindu-mă cu prietenii pentru a cumpăra un cadou pentru o nuntă. Nu va trebui să cer permisiunea nimănui, doar că, probabil, seara oboseala își va trebui să îmi închid calculatorul pe la ora 21:00 în loc de ora 19:00. În rest, Facebook-ul îl deschid doar pentru a distribui vreun articol pe pagina colaboratorilor mei sau a promova vreun eveniment cultural.

În luna lui august este plin de turiști indiferent de destinația pe care o alegi pentru vacanță, așa că anul acesta am să plec în vacanță pe la jumătatea lui septembrie. Și, nu în ultimul rând: de câteva luni, prietenul meu cumpără de la supermarket cam ce-i trece lui prin cap. Pentru că eu uit adesea să-l sun și să-i comunic lista de cumpărături.

Ramona Staicu, Communication & Event Specialist