Criza mass-media si viitorul culturii

Cartea, ziarul, radioul, filmul, televiziunea si internetul sunt mijloace de comunicare in masa. La momentul aparitiei, fiecare a declansat comentarii si/sau invidii, fiecare a stralucit, insa toate au ramas importante.

Chiar daca ultimele statistici arata ca presa scrisa este in declin, ca tirajele publicatiilor scad de la an la an, fie ca este vorba de cotidiene generaliste, fie de cotidiene de nisa, presa tiparita nu va muri niciodata. Disparitia recenta din piata a catorva ziare (Ziua, Cotidianul, Gardianul) si scaderea de vanzari a altora – in ciuda inserturilor de DVD-uri si alte produse promotionale (Jurnalul National, Evenimentul Zilei, Gandul) au lansat dezbateri in presa si pe net, in blogosfera, despre “moartea presei scrise”. Print versus online. Un razboi absurd. Inlocuirea unui mijloc de comunicare din pozitia de lider nu va duce la disparitia acestuia, si din contra, la o reasezare si colaborare intre toate mijloacele de comunicare in masa.

[citat]Directorii de ziar de la noi sunt convinsi ca stirile culturale sunt un moft[/citat]

Poate ca acest lucru ar trebui sa inceapa cu presa culturala. Necesitatea presei culturale nu mai trebuie evidentiata. Putine reviste culturale au reusit sa supravietuiasca in aceasta perioada de tranzitie. Unele au fost avantajate de subventiile acordate de Ministerul Culturii, altele sunt patronate de Uniunea Scriitorilor, sponsorizate de societati si fundatii. Unele cotidiane de mare tiraj au editat suplimente literare sau literar-culturale, unele incluse in ziar, altele cu regim autonom. Din pacate, “e jale pentru ca paginile de cultura nu au fost niciodata o prioritate pentru patronii de presa. Departamentele de cultura (adesea e un departament unic – cultura/media/life) au cele mai mici bugete, cele mai putine resurse in economia unui cotidian. Directorii de ziar de la noi sunt convinsi ca stirile culturale sunt neinteresante, ca nimeni nu le citeste, ca sunt un moft. Prestigiul pe care il aduce ziarului o buna acoperire a domeniului cultural nici macar nu e luat in calcul.” a declarat jurnalistul Matei Martin ((Matei Martin a obtinut, in 2008, Premiul pentru jurnalism cultural pentru un reportaj despre Targul de Carte de la Leipzig.)) intr-un interviu acordat Observatorului Cultural. Si atunci se pune intrebarea, cum sa faci PR cultural folosindu-te si de presa culturala – un segment de comunicare aproape inexistent? In general, cei mai buni oameni de PR cultural pot fi jurnalistii de presa culturala si criticii de arte care sunt familiarizati deja cu fenomenul cultural…

Serban Alexandrescu de la agentia de publicitate Headvertising a constientizat influenta online-ului, dar si importanta mix-ului dintre online si offline. Acesta a spus zilele trecute intr-un interviu acordat site-ului HotNews:  “Vrem ca digitalul sa aiba un rol mai important decat ne-au solicitat pana acum clientii sa ii dam” pentru ca “va incepe sa fie de neconceput” ca unul dintre “pilonii media” obligatorii pentru o campanie de comunicare sa nu fie online-ul”. Majoritatea agentiilor au departamente separate pentru online. Privind transformarile pe care doreste sa le adopte pentru ca Headvertising sa fie o „agentie a viitorului”, Serban Alexandrescu spune ca agentia va tine cont de faptul ca “online-ul nu este doar “inca o media”” si va integra „digitalii cu clasicii”.

Conform ultimului studiu realizat de IAB Romania si eResearch referitor la impactul publicitatii online si atitudinea utilizatorilor de internet fata de aceasta, utilizatorii de internet sondati sunt influentati de publicitatea online. In urma vizionarii unei reclame online, 37% din ei se informeaza in vederea cumpararii, iar 29,9% raspandesc mai departe mesaje legate de brand, produs sau serviciu; 15% din respondenti declara ca au cumparat produsul advertizat in urma vizionarii unei reclame online; iar 72% din utilizatorii sondati completeaza cu ajutorul internetului informatiile despre branduri, produse sau servicii primite din alte medii si au o intentie mult mai puternica de a achizitiona produsul (37,6% au raspuns ca au cumparat produse in urma cautarii pe internet, ca urmare a unei informari din alte medii). De asemenea, probabilitatea de a cumpara un produs dupa ce s-au informat suplimentar prin intermediul internetului creste pentru cei care au cautat ce spun bloggerii despre produs/companie(45,4%) si in cazul celor care au cautat pe forumuri sau retele sociale mai multe informatii despre produs(44,2%).

Pe de alta parte, Expertii Deloitte spun ca performanta din prima jumatate a anului trecut arata ca pietele media traditionale cel mai vulnerabile in fata online-ului sunt revistele si ziarele, urmate de radio si de segmentul outdoor. Televiziunea si internetul se vor completa,  utilizarea combinata a canalelor online si TV putand genera cu 47% mai mult interes pentru un brand decat daca cele doua mijloace ar fi folosite separat. Spoturile publicitare difuzate pe televizor pot redirectiona imediat utilizatorii spre site-urile aferente; in acest fel, un produs vizualizat in cadrul unei pauze publicitare poate fi achizitionat chiar inainte ca programul sa fie reluat. Potrivit estimarilor, publicitatea online isi va majora ponderea in industria de profil la 15% la sfarsitul lui 2011.

In aceste conditii, vor deveni stirile culturale “un moft” si pentru editiile online? Ramane de vazut. In cele din urma, online sau offline, fiecare publicatie are cititorii pe care ii merita. La fel si fiecare popor…