Citește-te cu dârzenia unei întregi armate, citește-te cu setea solului pârjolit, citește-te cu speranța cocoțată în vârf de spirit că faci bine. Nu te citi în grabă, precum o obligație, precum o temă anostă. Acest proces nu-ți va oferi absolut niciun fel de satisfacție, din contră, te va frustra că te întinzi după tine și nu poți ajunge.
Vei ajunge frustrat pentru că în alergătura ta mult prea haotică către cele mai criptice însemnele ale sufletului, te pierzi. În schimb, savurează lectura scufundării în cine ești, îmbăiază-te într-o lentoare care îți dă timp să te bucuri de acest proces. Încrede-te în faptul că singura persoană care are acces cu adevărat la tine ești tu.
Singurul pansament de pe piață împotriva umblării hai-hui prin viață și deșurubării personale, ești tu. Dă-ți șansa de a te completa cu înțelesuri, care nu ar avea puterea să se împletească și să se alinieze, fără ca tu să fii atent. Umblând somnambul și acționând din inerție este la fel de condamnabil cu a nu avea niciun habar cine ești.
Atât de rar se mai încearcă coborârea în beciul sinelui nostru, în acel loc pretins nenecesar de aerul erei, încât este prăfuit și împăienjenit. Suferă de ignorare și transmite în exterior un mesaj absolut limpede. Transmite că nu ne mai dorim intimitatea cu noi înșine pentru a gândi, pentru a reflecta individual și pentru a înțelege. Jonglarea cu însemnătatea noastră impune efort și forțează la introspecții, care săgetează obișnuințele actuale de bucurie în cireadă. Cireada reacționează ca un stăvilar în fața unei tentative de contemplare a dorințelor, așteptărilor și speranțelor.
Societatea a trecut în ilegalitate asemenea preferințe rebele de autodeterminare. Astupă cu ușurință vocile divergente din împrejurimi pentru că este foarte greu ca ceva să fie acceptat, dacă nu este răspândit ca normă. Se aseamănă cu gustarea unei mâncăruri pentru prima dată; nu poți știi ceea ce este și de cele mai multe ori, neștiind, ești ezitant. Din acest motiv, în loc să poposim acolo unde nimeni nu a mai fost, preferăm să umblăm în grup prin cele mai călcate văi.
Câte și mai câte fragmente nu își caută cinstea în tabloul ăsta al nostru intim, ascuns, identitar, așteptând să fie recitite. Încetinirea vieții cotidiene, răsturnarea agitației înconjurătoare de-a dreptul ucigătoare și privirea înăuntru, dezbracă pretențiile, închipuirile și automatizarea. Te lasă gol în fața ta. Dezabonarea de la constantele vieții, alunecarea conștientă către fiecare acțiune și curățarea de presiunile închipuite, fac loc unui dialog cu sinele. Te vor transforma într-un cititor “de tine” care încet, încet, se va dezlipi de toate prejudecățile și va întâmpina orice eveniment cu încrederea cunoașterii.
Un om care se cunoaște pe sine, nu poate fii învârtit de nicio mână exterioară, ca pe un titirez. Va avea control complet asupra tuturor lucrurilor care îl înconjoară. Va realiza cum cunoașterea concentrată și intențională îi va influența destinul haotic.
