12 gânduri despre dragoste și femei.
“Există doar o iubire adevărată și o mie de încercări.
Dragostea adevărată este ca o stafie: toți vorbesc despre ea, puțini o văd cu adevărat.
Mai degrabă îi iubim pe cei care ne urăsc, decât pe cei care ne iubesc mai mult decât vrem noi.
În primele lor pasiuni, femeilor le place amantul, iar în celelalte dragostea.
Toate femeile flirtează, însă unele sunt reținute din cauza timidității, iar altele datorită rațiunii.
Majoritatea femeilor se dăruiesc mai degrabă din slăbiciune decât din pasiune; așa se face că, de obicei, bărbații îndrăzneți reușesc mai bine decât ceilalți, deși nu sunt mai vrednici de iubire.
Nu există pasiune în care iubirea de sine să domine atât de mult ca în dragoste; sacrificăm mai degrabă liniștea persoanei iubite decât să ne-o pierdem pe a noastră.
Trecem adeseori de la iubire la ambiție, dar nu ne întoarcem de la ambiție la iubire.
Dragostea, ca și focul, nu poate trăi fără o permanentă agitație: ea moare în momentul în care încetează a spera sau a se teme.
Este cu neputință să iubești a doua oară ceva ce ai încetat cu adevărat să iubești.
În dragoste, cel care se vindecă primul este întotdeauna cel mai bine vindecat.
Cât timp iubești, ierți.”
François de la Rochefoucauld
(15 septembrie 1613 – 16 martie 1680)
(foto: Gina Vasquez)
Nu cred ca este cazul – si nici nu cred ca este relevant – sa vorbim despre viata personala (si pacatele acesteia) pentru a eticheta “modern” un om care a ramas in istorie. In plus, a fi indragostit pana la a ajunge sa te comporti ridicol (sau chiar prosteste) nu este nicidecum o dovada a unui IQ scazut. E pacat sa amestecam mere cu pere si sa folosim un limbaj pe care alti cititori – mai neatenti – l-ar putea cataloga, folosind acelasi limbaj colorat si contemporan, drept barfa.