Un gând incomod.
Mă întreb însă de ce trebuie să fie realitatea atât de simplă? Viaţa mi-a dovedit că, dimpotrivă, niciodată nu-i simplă şi chiar atunci când o situaţie ţi se pare uluitor de clară, când crezi că se sprijină pe ceva simplu de tot, descoperi, dedesubt, mobile foarte complexe.
Un exemplu foarte comun: lumea care dă bani cerşetorilor. Se spune despre ea că-i mai generoasă şi mai bună decât cea care nu dă. Îmi permit să tratez cu tot dispreţul această teorie. Fiecare ştie că viaţa unui cerşetor (a unui cerşetor adevărat) nu-i asigurată cu zece centavos sau cu o bucăţică de pâine: e asigurată doar viaţa psihologică a celui ce-şi cumpără în acest fel, pe nimica toată, liniştea sufletească şi titlul de om generos.
Gândiţi-vă cât de meschină e această lume care nu se hotărăşte să cheltuiască mai mult de zece centavos pe zi pentru a-şi putea asigura liniştea sufletească şi ideea reconfortantă şi vanitoasă de bunătate. De câtă puritate morală şi de cât curaj e nevoie pentru a purta povara mizeriei umane, fără această ipocrită (şi cămătărească) filantropie!…
Ernesto Sábato
(24 iunie 1911 – 30 aprilie 2011)
Tunelul
Cei care dau cerșetorilor nu își cumpără liniștea sufletească. E un gest simplu pe care alegi a îl faci sau sa nu îl faci. Nu cred că este cazul că cineva sa judece oamenii care miluiesc, dăruiesc, cum vreți.
A dărui unui cerșetor este un gest normal,dar din ce agonisește în decursul unei zile,totul intră în buzunarul celui care-l exploatează,cerșetorul este o mină de aur pentru adevăratul beneficiar,ca să-l parafrazez pe Gheorghe Dinică,”Mâna întinsă și care nu spune o poveste,nu primește nimic !”