O poezie de dragoste de Michelangelo Buonarroti.
Când se iubesc doi oameni în tăcere,
încât destinul ce-ntre ei se-mparte
rănind pe unul, altul e pe moarte,
si-n două inimi caste stă o vrere,şi când, eternizat, un suflet cere
din două trupuri zbor spre cer, departe,
când c-o săgeată două piepturi sparte
aprinde-Amor cu tainică putereşi când ei speră cu înfrigurare
într-un sfârșit comun și, peste-aceste,
iubindu-se, nu se iubesc pe sineşi când iubirea lor e mult mai mare
decât o mie de iubiri, cum este
în stare supărarea să-i dezbine?Michelangelo Buonarroti
(6 martie 1475 – 18 februarie 1564)
“Viața este darul lui Dumnezeu pentru noi. Modul în care o trăim este darul pe care noi îl facem lui Dumnezeu.” (Michelangelo Buonarroti)
Imaturitatea poate fi depasita, pe cand prostia e vesnica…