Puteți susține WebCultura, cu ce sumă doriți, prin intermediul butonului PayPal de mai jos. Mulțumim!
Ești treaz, cu ochii mari și cu șireturi înnodate.
Privești, timid, din curtea cuștii drumul și vezi cum toamna peste tine se abate și cum un vânt pestriț îți năruie fumul. Ești prins într-o vâltoare către soare, un soare ce de mult nu mai zâmbește. Este o pasăre pierdută pe perete, stând rece între lume și între timp.
Magicamente magico! Abrigado webcultura por esso 😉
Sunt minunate si pana si titlurile dau poezie muzicii 😉
cald si tomnatic articol! Multumim!:)