Ești treaz, cu ochii mari și cu șireturi înnodate.
Privești, timid, din curtea cuștii drumul și vezi cum toamna peste tine se abate și cum un vânt pestriț îți năruie fumul. Ești prins într-o vâltoare către soare, un soare ce de mult nu mai zâmbește. Este o pasăre pierdută pe perete, stând rece între lume și între timp.
Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi. Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar
sau prin intermediul unei donații.
Mulțumim.
Blog | Facebook | De același autor
Eu Sunt lumina de la capatul noptii, si adierea vantului de vara. Sunt Alfa si Omega, intunericul in lanul de secara. Sunt … sunt … cogito ergo sum. Sunt ambitia inaripata si sunt sangele stramosilor. Sunt mormanul de pamant, sunt copilul muribund. Sunt … sunt … cogito ergo sum. Sunt vipera ce-ti sopteste , si sunt cantecul de leagan Sunt femeia ce zambeste la barbatul care intreaba Sunt … sunt … cogito ergo sum. Sunt diavolul cu pene, sunt Adam in pielea goala. Sunt tristetea absoluta, efemera, si fatala. Sunt … sunt … cogito ergo sum. Sunt o pata de culoare, ba un verde, ba mai tare. Esti un negru! Sunt culoare. Sunt … sunt … cogito ergo sum. Sunt mainile lui Venus, si sunt catelusul schiop Sunt atent calcand pe tine, cand eu am calcat pe mine. Sunt … sunt … Sunt … sunt? Esti. Cogito ergo sum.
Magicamente magico! Abrigado webcultura por esso 😉
Sunt minunate si pana si titlurile dau poezie muzicii 😉
cald si tomnatic articol! Multumim!:)