Era o altă zi de miercuri și eu mergeam ca un bezmetic, prin ploaie, spre locul unde se ascunde productivitatea.
Eram posibil gânditor, posibil nu, eu sper că nu: dacă împarți îndelung corpul cu un creier infectat de o hemoragie – perpetuă – ce-ți zbiară în urechea dreptă, ajungi să îți dorești ca uneori să tacă. Mă mușcă toamna și-mi pitesc instinctiv palmele în buzunarul hainei. Mi-e cald, mi-e bine și degetele-mi vânează o bomboană dispărută, demult, în Triunghiul Bermudelor hainei. Nu mă gândesc de unde o am ori dacă familia îi duce lipsa fiind pierdută în neant. Enumăr însa cântece în care sinistrata joaca rolul principal. Gândesc ce vârstă are haina, gândesc ce vârstă are bomboana și mă rezum la negru și la alb.
