Balcanii au fost marcaţi tot timpul de instabilitate politică ȋntreţinută de interesele hegemonice ale marilor puteri care s-au ciocnit de-a lungul istoriei ȋn expansiunea lor chiar pe teritoriile popoarelor balcanice, transformându-le ȋn câmpuri de luptă pe care le-au cucerit sau pierdut una de la alta ȋn numeroasele lor ȋncleştări, ȋn urma cărora aceste popoare au ajuns să fie dezmembrate, amestecate şi pasate de la un stăpân la altul, iar conducătorii lor, simple marionete manevrate de ȋmpăraţi, ţari sau sultani.
Revelator pentru această stare de lucruri este Congresul de la Berlin (13 iunie – 13 iulie 1878) ȋncheiat cu un tratat internaţional care a pus capăt războiului ruso-turc din anii 1877-1878 şi care a avut drept scop principal “reorganizarea” Balcanilor. În cadrul acestui congres, cancelarul Imperiului German, Otto von Bismarck, se exprima astfel, lăsând posterităţii o mostră de gândire imperialistă: “Balcanii, ȋn ȋntregime, nu fac cât oasele unui singur muschetar din Pomerania”. Cam aşa erau preţuiţi Balcanii pe vremea aceea. După care s-a trecut la trocul de teritorii balcanice. Macedonia, pe care Imperiul Ţarist o luase de la Imperiul Otoman şi o alipise Bulgariei eliberate cu ajutorul României, era cedată din nou Imperiului Otoman şi ca ruşii să primească ceva ȋn compensaţie s-a decis ca Imperiul Otoman să le cedeze nord-estul Anatoliei, iar România să le dea Bugeacul (judeţele Cahul, Bolgrad şi Ismail). A fost preţul pe care l-a plătit România ca să i se recunoască independenţa. Şi pentru ca şi independenţa Serbiei, aliata Rusiei Ţariste, să fie recunoscută de către imperiul Austro-Ungar, i s-a transferat acestuia din urmă, de la Imperiul Otoman, Bosnia-Herţegovina.
Nu ȋntâmplător Primul Război Mondial s-a declanşat ȋn Balcanii “reorganizaţi” la Congresul de la Berlin, când Bosnia-Herţegovina este luată de Imperiul Austro-Ungar de la Imperiul Otoman şi un grup de tineri naţionalişti sârbi care doreau alipirea acestei regiuni la Regatul Serbiei recent renăscut ȋl asasinează pe moştenitorul tronului austro-ungar aflat ȋn vizită la Sarajevo. Iar dacă ne gândim că Al Doilea Război Mondial nu este decât o continuare a Primului din cauza problemelor rămase nerezolvate după acesta, putem spune că Balcanii au fost din nou nedreptăţiţi când au fost numiţi butoiul de pulbere doar al Europei. Din cauza sutelor de ani ȋn care marile puteri au aţâţat focul ȋn Balcani, atunci când flăcările lui s-au ȋnteţit aveau să cuprindă o lume ȋntreagă, nu doar un continent.
În ceea ce ne priveşte pe noi românii, numai ȋn ultimii trei sute de ani teritorii vechi româneşti aveau să ȋşi schimbe stăpânii după cum vântul victoriei bătea ȋntr-o tabără sau alta, fără ca românii şi conducătorii lor să aibă vreun cuvânt de spus. În 1775 Imperiul Otoman cedează Bucovina românească Imperiului Habsburgic, drept răsplată a neutralităţii pe care habsburgii au păstrat-o ȋn timpul războiului ruso-turc din anii 1768-1774. Partea de nord a Bucovinei cedată atunci se află şi astăzi tot ȋn afara României. În 1812 teritoriul românesc dintre Nistru şi Prut ȋşi schimbă şi el stăpânii trecând de la Imperiul Otoman la Imperiul Ţarist ȋn urma altui război ruso-turc din anii 1806-1812, rămânând până astăzi ȋn afara graniţelor fireşti şi de drept ale poporului român. În 1878 la Congresul de la Berlin am văzut cum România a fost forţată să cedeze Bugeacul plătind cu teritorii Rusiei Ţariste ca aceasta să accepte micşorarea Bulgariei cu Macedonia dată din nou turcilor. Nu era prima dată când puterile imperialiste se ȋmpăcau una pe alta cu teritorii luate de la ţările mici pe care le ȋnvrăjbeau modificându-le graniţele istorice. Problema graniţelor ȋn Balcani nu este rezolvată deplin nici astăzi, iar războaiele iugoslave dintre anii 1991 şi 2001 au deschis răni vechi ȋn cea mai sensibilă zonă a Europei.
Trăind ȋntr-o zonă atât de frământată, balcanicii s-au adaptat modelându-şi de-a lungul timpului o psihologie alertă care i-a ajutat să supravieţuiască. Indiferent de etnie sau naţionalitate, toţi sunt oameni care se adaptează rapid oricărei situaţii de criză şi care ȋşi trăiesc clipa de pe o zi pe alta, neştiind niciodată ce le rezervă ziua de mâine. Şi, mai ales, sunt oameni cu un instinct teritorial mai mare decât occidentalii care au luat contact cu globalizarea mult mai devreme decât balcanicii care au fost obligaţi de regimurile comuniste să trăiască jumătate de secol exclusiv ȋntre graniţele lor.
Cu astfel de oameni se vor ȋntâlni refugiaţii sirieni ȋn drumul lor spre Occidentul bogat şi stabil. Există ȋnsă riscul ca aceşti imigranţi nefericiţi să fie prinşi ȋn capcana Balcanilor după ce tot mai multe state din spaţiul Schengen vor reintroduce controalele la frontiere, suspendând de facto Acordul Schengen, iar Turcia le va bloca accesul pe teritoriul ei. Şi atunci Balcanii vor fi nevoiţi să rezolve ȋncă o dată o problemă pe care nu au creat-o ei.
