Puteți susține WebCultura, cu ce sumă doriți, prin intermediul butonului PayPal de mai jos. Mulțumim!
Rasismul este un subiect complicat, natura umană este un subiect și mai complicat.
Îmi este imposibil să scriu articole fără percepții și, din (ne)fericire, percepțiile mele sunt catalizatorul articolelor pe care alegeți să le citiți.
Trecând peste natura intelectuală a rasismului, rasismul născut din prostie și/sau ignoranță. Alegând să ignor și partea instinctuală a rasismului, acele porniri născute din percepția pe care o avem asupra identității proprii și frica pe care o simțim către tot ce este diferit. Întorcând spatele și oamenilor ce sunt defavorizați pe motive rasiale. Ajungem, într-un final, la categoria de oameni ce vede rasismul pretutindeni.
Nu mi-ai dat un loc de muncă? Ești rasist!
Consideri că sunt un dobitoc? Ești rasist!
Nu vrei să ieși cu mine la o cafea? Ești rasist(ă)!
Nu îți place acest articol? Ești rasist!
Am purtat o discuție cu un domn din orientul mijlociu, acest om având impresia că toate problemele sale se rezumă la rasism, ghinion și la faptul că nu s-a născut într-o familie bogată. Mi-a povestit că îi este greu să găsesca un loc de muncă, mi-a spus că oamenii se uită, de multe ori, urât către domnia sa și că, în general, se simte vânat de prejudecățile oamenilor.
Nu am fost acolo, poate omul are dreptate, însă mentalitatea că toți sunt niște idioți și că el este persecutat mi-a atras atenția. Această gândire invocă o lipsă totală de responsabilitate. Atunci când toată lumea te persecută, ai impresia ca ești ghinionist și dai vina pe “soartă”: renunți la controlul pe care îl ai asupra vieții tale. Atunci când crezi, cu fermitate, că universul lucrează împotriva ta, ajungi să preiei mentalitatea victimei.
În acest caz, blamarea tuturor este modul ideal de a evita o analiză, sinceră, a circumstanțelor. Acesta este un mod de gândire care ne ajută să proiectam vina asupra altora, un mod de gândire care ne ajută să trăim cu noi înșine. Toți am făcut-o la un moment dat, unii fiind mai vinovați decât alții.
Nu mi-ai dat un loc de muncă? Probabil ai ales pe cineva mai calificat.
Consideri că sunt un dobitoc? Este posibil să ai dreptate.
Nu vrei să ieși cu mine la o cafea? Ești ocupat(ă), am personalitatea unui cârlig de rufe.
Nu îți place acest articol? Ești rasist!
În final, faptul că ești paranoid, nu exclude posibilitatea ca tu să ai dreptate. De cele mai multe ori însă, este ideal să acceptăm responsabilitatea pentru probleme noastre și să recunoaștem că, prin acceptare responsabilității, preluam controlul asupra vieții noastre.
