Puteți susține WebCultura, cu ce sumă doriți, prin intermediul butonului PayPal de mai jos. Mulțumim!
Câteva dintre gândurile lui Alexandru Arșinel.
“În toate declarațiile pe care le fac sau interviurile pe care le dau, eu am încercat să fiu cât mai aproape de o relatare a realității românești în limita bunului simț al unui om care se poate detașa de latura politică. Fără ură. (…)Nu am urmărit decât să încerc să ajung la inima și sufletul spectatorilor. Am urmărit, cu teamă, ca vorbele mele să ajungă la spectatori și să nu cadă în fosă.
Nu am nicio teamă de moarte. E un lucru inevitabil. Mă gândesc la asta. Mi-ar părea rău să fie mâine, dar nimănui nu îi face plăcere să se gândească la moarte. Poate doar sinucigașilor. Mie îmi e dragă viața. Nu îmi doresc să mă sfârșesc în chinuri. Aș vrea să fie un fleoșc și să o iau la goană pe tunelul ală cu mâinile ridicate la Dumnezeu și să îi spun că mă predau și să nu mă arunce în cazanul cu smoală.
Am mai păcătuit în felul meu, cu sau fără voia mea, dar dincolo de asta cred că, dacă mă va pune pe cântar, balanța se va înclina pe zona mai bună. Am făcut multe lucruri bune. Pentru familie, pentru oameni, colegi. Nu am atacat niciodată speranța. Sunt credincios, mă închin. În comunism îmi făceam cruce cu limba în gură. Cred în Dumnezeu și mă rog să mă ajute și, nu de puține ori, chiar m-a ajutat.
Am avut nenumărate admiratoare, chiar dacă am fost mereu urâțel. Nu am fost niciodată un Alain Delon, însă am avut șarm, umor. Cred că asta le-a dat pe femei pe spate. Însă, eu nu am cedat ispitelor. Mă mai uitam, ca orice bărbat, însă niciodată nu treceam această graniță. Am fost și sunt un bărbat fidel.
Viața mea a fost influențată în mare măsură de personalitatea puternică a soției mele. Aşa am reușit să-mi găsesc liniștea unui cămin și tot ce ține de reușita unui mariaj: casă, copii, nepoți, dar și climatul optim de a mă realiza profesional.
Ar trebui să mă mai nasc o dată ca, într-un fel sau altul, să pot să răsplătesc mai mult decât am făcut-o devotamentul pe care l-a avut soția mea față de mine și de familia noastră. A fost norocul meu, a fost coloana de care am încercat să mă agăț pentru a construi ceva. Și trebuie să recunosc cu toată cinstea și corectitudinea că uneori acest lucru s-a întâmplat văduvind-o de unele momente de relaxare pe care le merita din plin.”
Alexandru Arșinel
(4 iunie 1939 – 29 septembrie 2022)
Alexandru Arșinel și soția sa, Marilena.
