“Începea o dimineață senină când a ajuns poliția. Trupul îi plutea în lacul Alange, în vestul Spaniei, iar haina îi desena dungi pe apă. Româncă, 19 ani, urme evidente de violență. Prietenul ei a fost arestat deja. Este a treia femeie ucisă de soți în 2016.”
Abia apuc să ascult știrile la televizor în timp ce curăț cartofii. El, așezat lângă mine, tăcut, ia o bere rece. Apoi se ridică brusc, agasat, împrăștiind cojile de cartof pe jos. Dau perdelele la o parte, iar raza lăsată de soarele amiezii dispare pe sub masă. Plec după el fără a înțelege, îi cer scuze. Mi-e frică să nu-l pierd. Plec după el. În ultimă vreme el se poartă cam ciudat cu mine și a devenit foarte gelos. Dar mă iubește.
Se așterne noaptea. Mă regăsesc pe patul gri, terifiant, din care trebuie să ies. Mă doare capul, mă dor picioarele și brațele. Nu înțeleg nimic, chiar dacă știu bine ce s-a întâmplat. Bătaia a fost scurtă, dar sunt amețită de durere. Mă dor până și genele. Ești o isterică, e din vina ta, îmi țipă genele, ca un ecou al vorbelor lui. E adevărat: l-am saturat cu întrebările, nesiguranțele mele. El, nu-i așa, trece doar printr-o perioadă ghinionistă. Ghinionistă și pentru mine. Dar mă iubește.
La miezul nopții, se strecoară în pat, plângând. Nu mai se va întâmpla. Niciodată, ți-o jur. Iartă-mă că te iubesc. Îmi linge lacrimile cu limba. Simt tandrețea sa pe obraji, căldura limbii sale, saliva lui e ca o medicină. Hai că n-a fost chiar așa rău. Nu poți pleca. Dacă pleci, o să faci o nebunie. A fost doar o ceartă de cuplu. Hai, sarută-mă. Încet, îmi sărută buzele. Se strecoară afară din pat. La fereastră, lumina lunii îi iluminează fața. Își aprinde o țigară. Ceva mai târziu, se strecoară iar în pat și mă mângâie pe sub așternut. Degetele îi sunt pline de iubire. Mă iubește.
Abia aud zgomotul mașinilor de pe stradă. S-a înfuriat. S-a întâmplat încă o dată. Simt că voi muri de durere. La cinci și jumătate încerc să plec, chiar cu oasele sparte. Dar îmi descoperă valiza ascunsă sub pat, și… Ochii mei, cât sunt de frumoși, spune în șoaptă. Și îmi sărută ochii vineți. Trupul său vine spre trupul meu. Vai, unde vroiai să pleci, iubito… Îmi numără în șoaptă pistruii de sub ochi. Ochii lui. Ochii mei sunt acum ai lui. Îmi trece mâna prin păr, ușor, fără să-l smulgă. Părul lui. Îmi mângâie gâtul cu tandrețe. Gâtul lui. Îmi vine să țip de disperare, să sparg tăcerea, nu mai vreau să fiu în puterile lui. Dar e mult prea întuneric, deja sunt a lui.
Începe o dimineață senină când ajunge poliția. Mă trezesc cu un cablu de telefon la gât. M-a ucis pentru că nu eram a lui. Sunt a patra dintre cele șapte femei ucise de soții lor în Spania în primele zile ale lui 2016.
