Alinare-n lacrimi

Webcultura are nevoie de susținerea ta. Ne poți sprijini prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

O emoționantă poezie de dragoste.

De ce ești oare-atât de trist
Când totul e voios?
Ți se cunoaște după ochi,
Ai plâns, neîndoios.

“Și chiar acum de-am lăcrimat, stingher,
Mi-am plâns durerea mea,
Șuvoiul lacrimilor lin
Povara parcă-mi ia.”

Voioși prietenii îți spun:
La pieptul nostru, vin’!
Și orișice ai fi pierdut
Încrede-te deplin.

“În larma voastră, nici ghiciți
De unde-i chinul meu.
O, nu-i ceva ce-aș fi pierdut,
De-i dorul cât de greu.”

Ci hai mai iute, fruntea sus!
Atât de tânăr ești!
La anii tăi ai doar puteri
Şi-avânt să cucerești.

“Să cuceresc aceasta, nu,
Căci prea departe mi-i.
Sclipește-nalt și-așa frumos
Ca steaua din tării.”

La stele n-ai ce să râvnești;
Splendoarea lor sorbim
Și fermecați privim în sus
Spre-al nopţii cer senin.

“Și zi de zi, privesc în sus
Departe, fermecat;
Lăsați-mi nopțile să plâng,
Cât plânsul n-a secat.”

Goethe,
Alinare-n lacrimi

alinare

Sorin Tudor

Sorin Tudor Blog | De același autor

Uneori, prin ochii mei, internetul se vede altfel. “Contentul” se numeste simplu, “continut”, iar “user generated” capata vagi conotatii pleonastice de vreme ce El, Userul, nu are incotro: trebuie sa-si fie Creator al propriei Vieti. Poate ca, intr-o zi, vom ajunge sa ne cunoastem mai bine.

Recomandări

Adaugă comentariu