Puteți susține WebCultura, cu ce sumă doriți, prin intermediul butonului PayPal de mai jos. Mulțumim!
Pentru toţi aceia care nu au spus nimic despre singurătatea lor şi au urat ca şi cum le-ar fi fost casa plină cu cei dragi şi masa îmbelşugată, pentru toţi aceia care sunt departe de cei pe care îi iubesc şi care de-abia aşteaptă să treacă aceste sărbători pentru ca să-i poată întâlni, pentru aceia care au de toate şi nu se pot bucura, o îmbrăţişare în albul meu din acest decembrie.
Să ne fie primit!
A îmbătrânit şi cerul,
scârţâie din toate baierele
când se pornesc stelele căzătoare
să-şi plângă misterul
şi albul peste odoare.
***
Stelele mele căzătoare
sunt salvate mereu de ciocurile vulturilor
care le plimbă, dau roata peste lume
până frumoasele îşi termină plânsul
şi se gătesc de o altă ninsoare.
***
Ce aripă are cuvântul
Şi ce albă e raza de soare!
Ioana Haitchi, 24.12.2016, Klausenburg (din volumul “Zborul de duminică”)
