Eminescu a murit otrăvit. Și nu a avut sifilis.
Pentru că sunt destui aceia care încă mai cred o minciună (și pentru că un S.R.L românesc care comercializează teste pentru depistarea bolilor cu transmitere sexuală a avut nesimțirea de a batjocori imaginea lui Mihai Eminescu), iată, pe scurt, câteva adevăruri pe care ar trebui să le știe fiecare român.
Pe 28 iunie 1883 – la doar două luni după ce poezia Luceafărul fusese publicată pentru întâia oară – Mihai Eminescu avea să fie internat în sanatoriul doctorului Șuțu, cu diagnosticul de “manie acută”. Conform părerii dr. Ion Nica, exprimată în cartea “Eminescu, structura somato-psihica”, poetul suferea de psihoză maniaco-depresivă (opinie adoptată și de criticul Nicolae Manolescu).
De aici avea să înceapă calvarul poetului: din motive neelucidate pe deplin (există chiar câteva teorii ale conspirației în acest sens), încep să fie răspândite zvonuri că Eminescu ar fi bolnav de sifilis și, chiar dacă nu manifesta simptomele acestei boli, începe să i se administreze un tratament șoc pe bază de mercur. Mai mult: deși încă de pe atunci era cunoscută toxicitatea unui astfel de tratament, lui Eminescu i se administrau, zilnic, doze mult mai mari decât limita permisă a vremurilor. Din acest moment și până în anul 1889, anul morții sale, Eminescu devine o simplă marionetă a autoritățile și este internat, cu forța, în ospicii din țară și străinătate. Iar tratamentul cu mercur avea să continue.
Chiar dacă, un an mai târziu, după cum avea să afirme și Ioan Slavici, “repausul medicamentos susținut cu îndârjire de Mihail Eminescu, pe timpul fugii din București la Viena și apoi la Florența, l-a adus în țară sănătos”, în presa din țară apăreau în continuare știri despre “boala” lui. Batjocorit și după ce fusese supus unui chin îndelungat – fusese bătut în cap cu frânghia uda și i se făcuseră băi reci în plina iarnă -, Eminescu cedează nervos: începe să spargă vitrinele librăriilor pentru a-și lua propriile volume de versuri și a le arunca in noroi, călcându-le în picioare…
Iar lucrurile aveau să se înrăutățească de vreme ce printre efectele intoxicării cu mercur se află și stările delirante cu dureri in tot corpul, tremurăturile și încetinirea reflexelor pupilare… Pe 8 martie 1886, Eminescu este internat Mănăstirea Neamț. Un an mai târziu va ieși din sanatoriu, iar pe 13 iulie 1887 un consult medical la care asista dr. Filipescu, medic primar al orașului Iași, col. dr. Otremba, medic șef al Corpului IV Armata, dr. Rigler, dr. C.Bottez și dr. Negel, profesori la Facultatea de Medicină, avea să ateste că Mihai Eminescu este sănătos psihic și că “trebuie a-l supune unui tratament radical numai în ceea ce privește boala lui cea neglijată, care se manifestă la picioare”.
Cu toate acestea Eminescu avea să fie internat iar pe 3 februarie 1889, la spitalul Mărcuța din București și apoi transportat la sanatoriul Caritas. Medicul Zaharia Petrescu împreună cu dr. Alexandru Șuțu l-au examinat pe 20 martie 1889, concluzia raportului medical fiind următoarea: “dl. Mihail Eminescu este atins de alienație mintală în formă de demență, stare care reclamă șederea sa într-un institut”.
Pe 15 iunie 1889, în jurul orei 4 dimineața, după ce la începutul anului boala sa devenise tot mai violentă, Mihai Eminescu avea să se stingă din viață în casa de sănătate a doctorului Șuțu din strada Plantelor, București. Însă batjocura la adresa sa va continua și după moarte: în data de 16 iunie 1889 i se face autopsia, iar creierul său este uitat pe fereastră, în soare, timp de câteva zile înainte de a fi trimis spre examinare…
În anul 1987, Ovidiu Vuia avea să afirme, în cadrul unui articol publicat în New York, următoarele:
“Concluziile mele ca medic neuropsihiatru, cercetător științific, autor a peste o sută de lucrări din domeniul patologiei creierului, sunt cât se poate de clare: Eminescu nu a suferit de lues (sifilis) și nu a avut o demență paralitică”.
Iar în martie 2011, profesorul Neghina R, Neghina (Departmentul de Parazitologie, Universitatea de Medicina si Farmacie “Victor Babes”, Timisoara) a publicat un studiu în care afirmă următoarele:
“După analizarea ipotezelor medicale, concluzionăm ca el a suferit de tulburare bipolara și a murit datorită intoxicării cu mercur, un tratament inadecvat administrat ca urmare unui diagnostic incorect (sifilis). Internat în locuri inadecvate și tratat de către medici incompetenți, el a suferit nu doar fizic ci și moral, nu s-a putut adapta stresului și a murit în mod prematur”.
Este adevarat ce scrie in articol, chiar asa s-a intamplat de fapt. Totul pornind de la Nicolae Titulescu care dorea cu indarjire oprirea lui Eminescu. M. Eminescu fiind declansatorul unei miscari numita “Romania unita”, care avea ca rol indepartarea nulitatilor politice ale acelei vremuri. O intentie onorabila, care i-a adus chinul si moartea…
Domnul Lucian se referea de la Titu Maiorescu probabil….
asa mai merge.titulescu era copil in 1889.
crunt… sfasietor de trist…
E cam imposibil sa diagnostichezi gresit cu sifilis. Sau arde sau nu arde. Nu exista eroare.
Si daca era sanatos, ce s-a tot intors in tara si s-a lasat pe mana idiotilor? Cand vezi ca un tratament iti face bine il urmezi, nu te duci inapoi la doctorii care ti-au facut rau.
Citeste-i toata opera si vei afla dece a murit Eminescu.Eu cred ca a murit din prea marea sa iubire de tara,de dreptate,de adevar,defrumos,de mai bine si din disperarea ca nicicand idealurile sale nu vor fi atinse de catre specia din care cu regret din partea lui, facea si el parte.Instrumentele mortii sale?-rebuturile si scursurile sociale de caree ne izbim si astazi si care franeaza si opresc progresul spre o lume buna si dreapta pentru toti
Admirabil comentariu.Subscriu.
adica noi sa intelegem ca el sa sinucis…. un om nu ar putea sa moara din cauza frumusetii tarii. Eminescu a fost este si va ramane un martir din cauza unui sistem medical bolnav.Daca i citesti opera ce iti dai seama de ce marele Eminescu a luat sfarsit nimeni nu a fost i stare sa judece tratamentul sa toti aruncam cu vorbe si credea ca intr-un fel am rascumparat moartea sa atat stim……
Intr-adevăr, asta a fost boala lui Eminescu: iubirea de neam și țară și a fost “tratat” corespunzător de trădătorii acestui neam care l-au “vindecat” definitiv și ireversibil.
No offense, dar articolul de mai sus nu e tocmai adevarul despre boala lui Eminescu. Contine unele adevaruri, printre care unul important: Eminescu a avut psihoza maniaco-depresiva, nu sifilis – dar si unele lucruri false, preluate necritic de pe unele site-uri conspirationiste link-uite la sfarsit.
Cred ca problema articolului porneste de la insuficienta informare despre psihoza maniaco-depresiva (bipolar disorder in engleza):
“Bipolar disorder usually lasts a lifetime. Episodes of mania and depression typically come back over time. Between episodes, many people with bipolar disorder are free of symptoms, but some people may have lingering symptoms.” (sursa: National Institute of Mental Health)
Deci faptul ca Eminescu plecase din sanatoriul austriac (in aparenta) sanatos psihic nu insemna ca era vindecat definitiv, facea parte din evolutia fireasca, sinusoidala, a bolii, in care episoadele de manie si depresie se succed in timp, cu perioade de aparenta normalitate intre ele. De altfel, demoralizarea lui prevestea deja episodul depresiv care se apropia si care va avea loc dupa intoarcerea lui din Italia.
Daca tineti la adevar, va rog sa examinati dovezile stranse de mine aici:
http://mihaileminescu.blogspot.com/2014/08/despre-boala-lui-eminescu-nici-sifilis.html
si sa le puneti in balanta cu afirmatiile de pe site-urile conspirationiste.
E adevarat ce ziceti dar…………………………. Eminescu a murit din cauza lui Titu Maiorescu………………………………
Foarte interesan.Eu cred in adevar!
a fost o crima politica. Organizatia din care facea parte ameninta letal puterea de atunci. A fost un mare patriot si tocmai de aceea a fost eliminat. Avea o mare influenta asupra oamenilor. Si astazi se tine scuns adevarul. Oare de ce ?
a fost tratat cu mercur banuidu-se ca ar avea sifilis, nu a avut pentru ca , creierul lui se a afla in formol la un muzeu si a fost studiat deci nu avea modificarile date de sifilis, dar cum la vremea aceea medicii nu aveau aparatura de acum , diagnosticul a fost greit si intradevar l-au intoxicat cu mercur acesta era tratamentul pentru sifilis la vremea aia.
1. titu maiorescu era agent acoperit al Imperiului Habsburgic.
2. Eminescu avea verbul la el(citeste ziarul Timpul). I-a deranjat pe toti mai-marii zilei:evrei, catolici, nemti, unguri, etc.
3.daca nu-l omorau, primul razboi mondial ar fi putut incepe mai repede cu 20 de ani.
“Zeitate” ca Eminescu nu ar sa mai fie…pacat. Se ucide frumosul si i-a nastere uratul. Asta e valabil la tot ce se intampla in tara asta, in lume.
Da, Titu Maiorescu si altii sunt autorii morali ai disparitiei premature a genialului OM DE CULTURA (filozofica, artistica, istorica, economica etc. etc), cel mai mare si autentic ROMÂN din toate timpurile!