Acum

Ultima poezie a lui Ștefan Augustin Doinaș.

acumAcum, că mi-a fost dată la o parte
albeața de pe ochi, aceea care
mă făcea să nu mai văd adevărul,
pot să aștept în deplină liniște.

Clipele și-au recucerit nisipul
uitat în clepsidră, iar sicofanții
au devenit de prisos. În suflet mi
s-au limpezit strigăte de uimire.

De multă vreme trebuia să aibă
loc apocalipsa. Dar uguitul
câtorva guguștiuci a-ntârziat-o.

Acum tronurile așteaptă pustii.
Un fulger brusc îmi oferă-n zigzag o
scăriță pe care încep să cobor.

Joi, 16 mai 2002, orele 18.30

Nouă zile mai târziu, pe 25 mai 2002, pe unul dintre paturile Spitalului Fundeni din București, poetul Ștefan Augustin Doinaș avea să se stingă din viață.

Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi.
Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Sorin Tudor

Sorin Tudor Blog | De același autor

Uneori, prin ochii mei, internetul se vede altfel. “Contentul” se numeste simplu, “continut”, iar “user generated” capata vagi conotatii pleonastice de vreme ce El, Userul, nu are incotro: trebuie sa-si fie Creator al propriei Vieti. Poate ca, intr-o zi, vom ajunge sa ne cunoastem mai bine.

Recomandări

Adaugă comentariu