Cu toții urmăm același curs al zilelor stigmatizate propriului suflet.
Avem un traseu aparent irațional, de neconceput într-o analiză profundă a existenței, însă, cu siguranță, nu este vorba de ani grei, timpi morți și chinuitori. Esențialul se pierde într-un modern foarte mușamalizat de concepte, ce depășesc cu mult o putere sensibilă, o putere aflata sub imperiul adevărului.
Închistat în cotidian, nu poți aproxima nici privirile din jur, a ta fiind pierdută până la regăsirea spațiului comun sufletelor tale, casa. Apăsarea timpului, dar mai presus apăsarea propriei conștiințe, încărcarea cu rost aparent, conduc la asprirea spiritului, la o educare forțată între tipare.
Greutatea omului nostru este aproape impusă, făcând loc totuși unei lupte, bine-meritată. O luptă care este o datorie față de acest Pământ. Menținerea și transformarea ei într-o fericire sparge bariera cotidianului și redă, cel mai probabil, echilibrul din aleea fericirii. Nu este dezvăluirea unui secret, ci doar împărtășirea unui simț tânăr.
Cotidianul, pictat de om cândva gri, nu se detașează de fericire, ci se integrează în armonia întruchipată. Poate tocmai de aceea nu materialul este primordial, ci mai degrabă secundar, plasând, înaintea tuturor, perspectiva. Se întrezărește, astfel, cerul senin din miezul zilei, acaparat până în momentul dat de griji adâncite și nemeritate. Sufletul care știe a percepe diferențe majore în ipostaze minore ajunge la înțelepciunea de a schița zâmbetul recunoștinței… Ingratitudinea poate reprezenta acel mijloc al căderii, impediment către marile realizări și conștientizări.
Este imperios necesar a știi să privești cu bunătate atunci când ai fost asigurat că nu exista și să înțelegi să oferi timpului timp. Clișeizat, însă de o veritabilă simplitate.
“Pământul este singurul loc în care se poate crea Paradisul”, spunea Octavian Paler.
De ce să-ți pătezi mâinile de prezentul neliniștit, când poți reliefa totul conform dorinței universale de fericire? Jocul implică doar aparența așteptării, nu și implicarea ei. Astfel, totul se poate situa în favoarea perspectivei proprii, atât încercarea, cât și continuitatea.
Nu mai este vorba de optimism, ci doar de un mod de viață, care asigură gânduri sănătoase și bine determinate. Am vorbit de noi, de ei și, desigur, de tine.
(foto: Joel Robison)
