Tirania frumuseţii este la fel de urâtă ca şi tirania complexelor.
De la Freud încoace, ştim că fericirea se confundă cel mai adesea cu un sentiment de plăcere şi de confort, cu senzaţia securităţii personale şi a sistemului în care crezi. Fericirea este, prin definiţie, o stare subiectivă, personală, irepetabilă şi calitativă.
Din a doua jumătate a secolului al XX-lea, s-a ivit ideologia fericirii. Totul evoluează către plăcere şi bunăstare. Astăzi, trăim într-o societate ticsită de imperative, printre indivizi care cer prea mult de la ei, cu o lipsă de măsură ucigaşă. În noul cod de funcţionare al establishment-ului, eşti fericit dacă mereu consumi. Societatea hi-tech, în care totul este de vânzare, se sufocă sub greutatea bunăstării pe care nu încetează s-o sporească cu obstinaţie. Frumuseţea însăşi a devenit un bun de larg consum ce poate fi cumpărat. A fi o femeie frumoasă nu mai este un dat, ci “o datorie”, un efect al simulatoarelor de frumuseţe, care inundă piaţa.
Politica frumuseţii este, probabil, aspectul cel mai interesant care pune în discuţie modelele actuale ale frumuseţii. Aceasta descoperă uzura vampei şi apariţia top-modelului – noul simulacru de “păpuşă sexuală dezinvoltă” – care eclipsează femeia fatală /femme fatale.
Aceaste femei, care invadează ecranele prin intermediul mass-media, configurează un model de perfecţiune pe care nici chiar ele însele nu-l reprezintă în viaţa cotidiană.
Adevărul lor şi ţinta tuturor eforturilor feminine este idealul supleţii, echivalând cu o “raţionalizare” a trupului, o formă de disciplină şi de sănătate, ba chiar, după unele feministe, un nou ascetism şi o nouă religie. Se scapă mereu din vedere faptul că frumuseţea este un atribut al perfecţiunii, dar magia aparţine imperfecţiunilor. La fel, multe dintre Eve uită că faima de fată deşteaptă este indicat s-o exploateze în roluri complexe, în care erotismul este mai degrabă dedus decât exemplificat. În fond, succesul poate fi isteţimea de a şti mereu să te plasezi în avangarda “imaginii”.
Tirania frumuseţii este la fel de urâtă ca şi tirania complexelor. Focurile încrucişate, toxice ale publicităţii, revistele glossy pentru femei, păpuşile Barbie joacă un rol important în idealul legat de obsesia pentru trupul perfect. Frumuseţea nu trebuie să devină o normă luată de la televizor; este justificat să năzuieşti să fii cât mai frumoasă, dar să nu faci din asta o obsesie.
Esenţa feminităţii stă în individualitate. Şi dacă ambiţia este direct proporţională cu imaginaţia, uneori, poţi deveni ceea ce îţi doreşti.
