Câteva gânduri despre marile probleme ale învățământului românesc.
“E o agresiune de multe ori și din partea părinților și din partea a educatorilor. La adresa copiilor de 5-6 ani se comite o agresiune. Nevoia lui de a se întreba este cenzurată, descurajată. De părinți! În școli scrie “Un copil cuminte nu vorbește neîntrebat”. Copilul e obligat să înlocuiască nevoia lui de a întreba cu actul de supunere. Eu nu spun că datoriile nu trebuie să existe, dar dacă din ele facem motorul am ratat actul educațional.
Trebuie să înțelegem bine relația dintre competiție și educație. Scopul în educaţie nu e să fii primul, scopul este să ajungi la o ocupație în care poți să dai un randament bun. Asta nu se întâmplă în școala românească. Latura competețională strică lucrurile. Accentul nu mai cade pe scopul suprem al educației.
Să nu facem din evaluare un scop în sine. Accentul trebuie să-l punem pe satisfacţia personală pe care o capătă un tânăr atunci când obţine răspunsul la o curiozitate personală. Ceea ce este esenţial în educaţie este să reuşeşti să înţelegi. Asimilarea trebuie dublată de înţelegere. Lectura trebuie să răspundă unei nevoi. Eu am întâlnit elevi care nu prea citesc, dar s-au dezvoltat foarte bine.
Fără idei, fără conexiuni între fenomene, fără istorie nu se face cultură.”
Solomon Marcus, 7 decembrie 2013
(în cadrul emisiunii Reporterii Realității)
Din nefericire, oricine a petrecut mult timp in tarile Vestice, vede ca fata cealalta a educatiei, cealalta extrema, este la fel de periculoasa ca si cea acuzata in acest articol. Am putea schimba teorii la nesfarsit si totusi, tot ce conteaza, este rezultatul. Aidoma este si in scoala. Si desi nu am fost niciodata de acord cu educatia abuziva, de memorare, nu pot fi de acord nici cu o educatie care da diplome de liceu unor oameni care cu greu pot fi considerati alfabetizati. In Canada a trebuit sa lupt cu mesajul scolii – care suna cam ca mesajul din acest articol – si sa-i explic fiului meu ca scoala, asa cum este, il pregateste pt 12 ani de relaxare si o viata intreaga de mizerie. Orice am face, adevarul este ca traim intr-o lume competitiva si desi nu e important sa fii #1, bunastarea ta si a celor care ti-s dragi depinde de dorinta de a fi din ce in ce mai bun, cat de bun poti fi.
De acord! Orice extrema trebuie evitata.
Adevărul este ceva mai complex. Aptitudinile adultului se formează în copilărie. Suntem pe o pistă greșită. Nu despre ierarhie trebuie să discutăm, ci despre cu totul și cu totul altceva.
Ierarhia în școală pe criterii generale, bazată pe memorare mecanică, descurajarea gândirii critice, descurajarea lucrului în echipă, pe proiecte, nenumăratele teste și evaluări naționale, nebunia manualelor alternative și a nenumăratelor caiete speciale, greutatea ghiozdanelor, dificultatea tot mai ridicată a materialului didactic, prea multele ore de achiziți cognitivă în raport cu orele de mișcare fizică, la o vârstă la care întreg organismul este în formare și dezvoltare, mecanismul infernal al meditațiilor și altele, fromează un adult plin de frustrări, neempatic social, nedispus la a colabora și împărtăși cunoștințe și cel mai rău, nepregătit pentru piața muncii. Dacă nu înțelegem cum se formează adultul, nu putem vorbi despre educația copiilor. Noi nu avem speranța unei generații viitoare mai intelgente (adică mai adaptate mediului economic concurențial), pentru că peste modelul educativ socialist s-a suprapus interesul profitabil al oamenilor din sistem, care mulg fără jenă vaca națională a părinților. Adulții de mâine vor fi excelenți contabili, fără nici o aptitudine antreprenorială, gata doar să primescă sarcini. Ce faci, te face. Exersând la nesfârșit lucrările de control, singur în bancă, adultul va fi la fel: individualist, frustrat și invidios pe cel care e un pic mai sus (pentru că în școală nu putut fi ca primul), aștetând mereu să primească de la autoritate. Șomajul nu se combate prin mai multe multinaționale, ci prin mai multe PFA-uri, Îi, ÎF și meserii liberale. Ca să închei, educația trebuie să iasă de sub dictatura notelor și a premiilor 1,2 și 3 și a programei-pentru-profesor și să se facă măcar ca în Germania, adaptată fiecărui copil. Cât de cât. E absurd, nu? Dacă nu aș fi văzut la alții, aș fi zis că e utopie. Trebuie încurajat fiecare copil să își dezvolte abilitățile înăscute și direcțiile care îl motivează cel mai mult și atunci toți o să fie premiați, fiecare pentru ce e potrivit. Deocamdată școala este un exrecițiu de penitență fără voie și fără vină, care inhibă judecata critică, deci pregătește adultul non-combat, supus, obedient, fricos, anxios. Copii sunt niște recordere audio, profesorii – cu puține excepții – difuzoare. Ne mirăm de ce nu avem societate civilă? Din educație.
Sunt total deacord cu aceste idei. Am fost si sunt mereu cu ideea ca in romania inca exista puternic acea unda comunista. Nu fa aia nu zi aia.. Nu ai voie sa zici ceea ce gandesti ci doar ceea ce iti este cerut sa zici…practic repeti tampeniile altora.
Inca o prostie care nu o pot intelege..Religia in scoala. Asta cred ca fiecare e liber sa aleaga daca vrea sau ce vrea sa faca. Oricum foarte putini stiu cate ceva despre acest obiect. Si mai sunt multe altele.
Asa este! Datorita modului in care este gandita scoala romaneasca, elevii nostri ajung fie sa o deteste, fie sa simta teama, dar nu sa-i inteleaga si finalitatea. Sunt cadru didactic si de multe ori am incercat sa le explic elevilor ca scoala nu ne invata matematica, romana, fizica etc. Mai presus de toate, scoala ne invata sa fim oameni, sa ne descurcam in viata, dar pentru asta, e nevoie si de o anumita mentalitate din partea profesorilor. Daca sistemul nu ne ofera solutii si nici alternative, trebuie sa gasim noi, cadrele didactice, o maniera prin care elevii sa nu mai fie timorati si mai ales sa inteleaga scopul educatiei.
Asadar, trebuie mai intai de toate sa stim ca si elevii merita respect, intelegere si toleranta din partea noastra, a adultilor, parinti si profesori.Nu trebuie sa le scoatem ochii de fiecare data, sa le reprosam ca nu si-au facut tema sau s-au imbracat neadecvat, trebuie sa le dam solutii, variante, ca ei sa vada altfel lucrurile, sa nu se mai simta prost si mai ales persecutati.
Orice elev, oricat de indisciplinat si dezinteresat ar parea, poate fi atras cu rabdare si inelegere. Am avut astfel de cazuri si stiu despre ce e vorba. Copilul, respectiv elevul, te trateaza cum il tratezi.
Este deci, doar in puterea noastra sa schimbam lucrurile fara sa mai asteptam solutii de la minister care parca sunt date ca sa adanceasca si mai mult abisul dintre profesori, elevi si parintii acestora.
daca n-ar mai fi calificativele nu ar mai fi stresu’ parintilor complexati cum sa se intalneasca cu “homerii” sa-i inbuneze ca sa nu ajunga la vorba lu’ seneca taica…
ca orice alt lucru de pe lumea asta, si scoala si educatia sunt calatorii. destinatia este un lucru in permanenta constructie si depinde in mare masura de felul in care se alcatuieste drumul. iar calatoria este o continua miscare (chiar si popasurile sale). important este ca se intampla nu felul in care o destinatie e mai buna decat alta (pentru ca fiecare destinatie este specifica fiecarui drum si nu poate intra in dualitatea bun/rau) sau raportul dintre calatorii / drumuri parcurse de oameni diferiti (nici macar cel dintre calatorii intreprinse de un acelasi individ).
necazul incepe cand politica intra in scoli, cum s-a-ntamplat in Italia in faimosul(pentru unii din ei) 1968! Atunci studentul, inspirat de idei de stanga( in special de cele ale lui Che Ghevarra)mergea la examen si punea pistolul pe masa , in fata profesorului.azi Italia, oricat de ciudat ar parea, e una dintre cela mai analfabete tari. asa au reusit sa decada ca considera scoala timp pierdut si bani cheltuiti si ca in viata e suficient sa fii mai viclean ca altul.in invatamant posturile nu se mai ocupa prin concurs ci printr-o decizie a ministrului instructiunii publice. se pare ca anul acesta vor fi titularizate 20 000 de cadre didactice printr-o simpla aprobare a ministrului. s-a gresit pe vremuri printr-o severitate excesiva fata de elevi , se greseste acum printr-o totala anarhie.greu de indreptat ceva cand parlamentarii se lauda cu ” ispravile” lor din scoala recunoscand chiar, ca…s-au drogat in timpul scolii.pe de alta parte societatea de azi e foarte complexa si e greu sa adaptezi scoala la realitatile contemporane. e nevoie, cred, de o linie de mijloc. sa nu mai vorbim de salariile profesorilor si de politica fata de sistemul instructiv…dar niste fosti drogati nu pot avea alta politica. asta stiu, asta fac…
Cu privire la educaţia actuală din şcoli aş dori să-mi exprim nemulţumirea faţă de faptul că profesorii,în goana lor după performanţe şcolare, suprasolicită la maximim capacitatea elevilor aşa încât aceştia nu mai au copilărie. Nu poţi trata ca pe un sclav un elev de 10-12 ani impunându-i teme de casă pentru care acesta trebuie să stea acasă la masa de scris 8-9 ore după ce a venit de la şcoală. Mai deevreme sau mai devreme sau mai târziu va claca astfel în dorinţa de a face ceva bun, se face mai mult rău.