În fapt, ce este iubirea?
Iată câteva posibile răspunsuri.
“E o fericire să fii iubit. E una şi mai mare: să iubeşti. Cine le are pe amândouă e mai presus de lumea timpului, mai tare decât soarta, mai tare decât moartea.”
Alexandru Vlahuță (5 septembrie 1858 – 19 noiembrie 1919)
“Te iubesc pentru că mă iubești: acesta e un schimb, dar nu e iubire. Te iubesc pentru că te iubesc, și nimic mai mult; te iubesc numai pentru că te iubesc: aici începe iubirea. Îți mulțumesc din suflet că te iubesc: acesta e cântecul iubirii.”
Liviu Rebreanu (27 noiembrie 1885 – 1 septembrie 1944)
“Nimeni nu iubește când nu speră, măcar inconștient, să fie iubit. De aceea, numai un nebun se înamorează de regine.”
Garabet Ibrăileanu (23 mai 1871 – 12 martie 1936)
“În dragoste, a iubi înseamnă de multe ori a înțelege.”
Nicolae Iorga (6 iunie 1871 – 27 noiembrie 1940)
“Iubirea cheamă iubire. Nu este atât de important ca să fii iubit, cât să iubești tu cu toată puterea și cu toată ființa.”
Constantin Brâncuși (19 februarie 1876 – 16 martie 1957)
“O iubire care nu e eternă, nu e nimic, iubirea este totul sau nu este nimic.”
Camil Petrescu (22 aprilie 1894 – 14 mai 1957)
“Dragostea arde, dar lipsa ei usucă.”
Ionel Teodoreanu (6 ianuarie 1897 – 3 februarie 1954)
“În iubire ne gustăm, ne savurăm pe noi înșine, ne încântăm cu voluptățile tremurului nostru erotic. Din acest motiv, iubirea este cu atât mai intensă și mai profundă cu cât distanța de persoana iubită este mai mare.”
Emil Cioran (8 aprilie 1911 – 20 iunie 1995)
“Dragostea e o boală fără de care nu ești sănătos.”
Alexandru Paleologu (14 martie 1919 – 2 septembrie 2005)
“Cea mai mare fericire, după aceea de a iubi, e să-ți mărturisești iubirea.”
Octavian Paler (2 iulie 1926 – 7 mai 2007)
“Iubirea poate să fie oricum, numai să fie! Poți să arăți ca un chimval răsunător, dar dacă dragoste nu e… spune evanghelistul. E vorba, desigur, de dragostea divină, dar a noastră, cea profană, are oare vreo limită care s-o împiedice să atingă granița divinului? Lăcașul ei nu e tot inima umană?”
Marin Preda (5 august 1922 – 16 mai 1980)
“Dragostea însă, ca și viața, cere totul. Dragostea este dăruire deplină. Cine iubește cu adevărat, duce în el ceva din frumusețea și nebunia mărilor.”
Fănuș Neagu (5 aprilie 1932 – 24 mai 2011)
1975, într-un tren din România. Foto: Henri Cartier-Bresson
Mulţumim pentru această colecţie superbă! 🙂
Cu dedicație
Îngerilor mei
(poate ești printre ei)
Camuflajul meu e bufoniada. Așa trăiesc. Încercând să-i fac pe ceilalți să zâmbească. Încercând să mă fac utilă lor ca eu să mă simt utilă mie însămi.
Nu sunt singură. Asta știu. Și mai știu că nu sunt singura. Pe acest petec sferic mai există oameni ca mine. Oameni care se zbat să-și păstreze vie credința, dorința și voința. Oamenii care chiar nu mai au motive să-și depășească existența mizerabilă.
Și printre toți aceștia se găsesc aceia care orice li s-ar întâmpla nu renunță. Se încăpățânează să caute și să găsească propriul adevăr și dragostea. Aceea care te inundă când te aștepți mai puțin. Aceea e forța. Iubirea nu judecă, nu blamează, nu iscă răzbunare. Iubirea care se întinde ca un ocean peste noi și care ne face să trăim simple și profunde revelații. Să retrăim inocența dată uitării în valul nebun al propriei cecități. Să ne facă să ieșim din cetate și să ducem războaie acolo unde nu credeam vreodată că am putea întinde o mână.
Să nu ne credem Dumnezeu doar pentru că am dat de cea mai valoroasă comoară a sufletului, ci să folosim această bogăție ca dovadă că se poate, că orice prag ivit subit poate fi depășit. Fie prin victorie, fie prin înfrângere, dar cel mai important dintre toate, după toate, este iertarea. Dacă am învățat ceva mai ales din înfrângere trebuie să știm să iertăm și să ne iertăm.
Doar așa ranchiuna, vina și toate celelalte mari păcate nu pot acapara iubirea.
Doar așa putem exista în toată splendoarea noastră.
(de subsemnata)
Iubirea este o Floare de nu-mă-uita aşezată la buzunarul inimii.
“Nimeni nu iubește când nu speră, măcar inconștient, să fie iubit. De aceea, numai un nebun se înamorează de regine.”
Iubire, tu eşti cea mai scumpă stea din constelaţia fericirii pământene.
“Iubirea cheamă iubire. Nu este atât de important ca să fii iubit, cât să iubești tu cu toată puterea și cu toată ființa.” Sa iubesti incat sa plangi de bucuria iubirii, sa iubesti pentru ca iubesti, sa iubesti orice, sa iubesti din tot sufletul. Sa iubesti pur si simplu, sa iubesti si sa umpli spatiul.
Tot ce se naşte din iubire atinge valori maxime.
Iubirea este un concept, un ideal, o constructie care ar ajuta ca viata sa fie mai frumoasa. Arata bine in imaginatie, pe foaie, in realitate cred ca este un schimb. Un schimb de incredere, acceptare si afectiune. La nivel interuman ma refer.