Șase tineri clujeni își propun să se schimbe lumea. Și au ales să înceapă cu lucrul la care ei se pricep cel mai bine: teatrul.
“Teatru 2.0 nu e suma membrilor săi fondatori, ci e intersecția lor creatoare. Teatru 2.0 vrea să spună poveşti, dar poveştile să fie adevărate. Fiindcă pe noi ne dor, s-ar putea să vă doară şi pe voi. Teatru 2.0 s-a născut natural, artificială e lumea (teatrală) în raport cu care s-a hotărît că se naşte. De aceea, în loc de un singur strigăt, are şase, ca să audă oricine are urechi de-auzit:
– Vreau să fac teatrul care îmi lipseşte, pentru că m-am săturat să aştept s-o facă alţii.
– Vreau să ridic probleme, să pun întrebări, dar să nu dau verdicte.
– Vreau să fac teatrul să-şi reinventeze limba într-una înţeleasă de omul contemporan.
– NU vreau să fac mai mult decât pot duce, doar să gasesc în teatru un drum al meu. Dacă alţii îl vor recunoaşte, atunci câştigul e de ambele părţi.
– Vreau un teatru care să se muleze pe realitatea publicului de azi, nu să pretindă publicului să ingereze formule învechite.
– Vreau ca teatrul să fie un teren al conştientizării sinelui în raport cu societatea, un teatru care îmi dă startul unei dialectici permanente între mine şi mine, între mine şi ceilalţi, un teatru în care succesul nu se măsoară în aplauze ipocrite, ci, mai degrabă, în tăceri neliniştitoare.”
Mie cuvintele de mai sus mi-au redat o speranță pe care o credeam uitată. Citiți mai multe despre Brînduşa Ban, Alexandra Băcanu, Andreea Chindriş, Ana Cucu-Popescu, Cristina Iancu și Petronela Ionescu pe blogul Teatru 2.0.
Urmariți Teatru 2.0 pe Facebook și citiți ce au scris despre Rubik – un spectacolul care se desfăşoară în şase spaţii diferite oferind publicului posibilitatea de „a migra” de la un spaţiu de joc la altul – Observatorul Cultural și Echinox.
Teatru 2.0 s-a născut. E timpul pentru teatrul 2.0.
